RSS

RSS Scientia.ro.

• Un nou „ceas” măsoară probabilitatea coliziunilor dintre sateliți, iar timpul se scurge rapid

  

  Imaginați-vă că o bucată de deșeu spațialde mărimea unui puc de hochei lovește un satelit Starlinkcu aproximativ 10 kilometri pe secundă. Energia cinetică este echivalentă cu două kilograme de TNTsau cu cea a unui camion complet încărcat care se deplasează cu 100 de kilometri pe oră.

  Satelitul Starlink împrăștie zeci de noi fragmente de deșeuriîntr-un nor aflat în expansiune. Alți sateliți vor trece pe lângă noile fragmente în câteva minute — unii vor trebui să manevreze pentru a evita încă o coliziune.

  Pe măsură ce companiile din întreaga lume continuă să umple orbita joasă a Pământului cu megaconstelații, astfel de coliziuni devin tot mai probabile. Am dezvoltat ceva numit „Ceasul coliziunii” (CRASH Clock) pentru a măsura acest risc. El pornește de la o întrebare simplă: dacă toți sateliții aflați pe orbită și-ar pierde brusc capacitatea de a manevra și de a-și controla orientarea, cât timp ar trece până când doi dintre ei s-ar apropia suficient de mult încât să se ciocnească?

  În 2018, înainte ca megaconstelațiile să înceapă să fie lansate, ceasul indica 164 de zile. De atunci, ea a scăzut constant. Noua noastră cercetare arată că, în mai 2026, valoarea ajunsese la 2,5 zile.

• Mai putem „pune” întrebări? Sau trebuie să le „adresăm”?

  

  Am văzut că, în special în ultimii ani, multă lume evită să mai folosească expresia uzuală: „aș vrea să vă pun o întrebare”,folosind varianta pretențioasă și un pic ridicolă „aș vrea să vă adresezo întrebare”.

  Recent, o politiciană română a fost și fermă, și vulgarăîntr-o discuție cu un jurnalist, care spuse exact: „aș vrea să vă pun o întrebare”, reacționând: „o puneți cui doriți dumneavoastră, dar mie îmi adresați o întrebare, învățați să vorbiți românește!”.

• De ce plutește gheața? De ce lacurile îngheață de sus în jos?

   

  Dacă pui o bucată de metal pe suprafața unui lac, aceasta se va scufunda. Dar gheața, chiar și în cantități mari, precum este cazul ghețarilor, plutește. De ce plutește gheața?
  
  Pe de altă parte, așa cum toți am observat pe timpul iernii, lacurile au tendința de a îngheța la suprafață atunci când temperaturile exterioare ating zero grade Celsius ori sunt mai mici. De ce nu îngheață lacul cu totul? De nu îngheață de la fund către suprafață?
  
  Cele două întrebări din titlu sunt conectate, pentru că explicația are legătură cu modul în care se comportă apa la diverse temperaturi.

• VAR trebuia să elimine din arbitraj elementul uman, imprevizibil. Cum s-a ajuns ca lucrurile să meargă atât de prost?

  

  Multe dintre cele mai mari vedete ale fotbalului mondial au intrat pe teren în weekend, odată cu disputarea sferturilor de finală ale Campionatului Mondial FIFA la masculin. Pentru numeroși suporteri însă, reușitele unor jucători precum Lionel Messi, Kylian Mbappéși Erling Haalandau fost eclipsate de acțiunile unui personaj surprinzător: arbitrul.

  Două decizii controversateau umbrit victoria Angliei cu 2–1 în fața Norvegiei: una prin care a fost anulat un gol norvegiandin cauza unui fault comis anteriorși alta prin care a fost validat un gol englez, deși mingea părea să fi lovit anterior un cablususpendat deasupra terenului.

  În mod asemănător, victoria Argentinei în fața Elvețieinu a mai părut niciodată pusă la îndoială după ce arbitrul i-a arătat atacantului elvețian Breel Embolo al doilea cartonaș galben, eliminându-l și punând practic capăt meciului.

  În centrul tuturor celor trei decizii controversate s-au aflat tehnologii concepute tocmai pentru a elimina deciziile controversate. FIFA a invocat dispozitivul „snicko”, montat în minge și capabil să detecteze contactele, pentru a justifica validarea golului Angliei, în timp ce celelalte două decizii au depins de prea puțin îndrăgitul arbitraj video, cunoscut drept VAR(Video Assistant Referee): un grup de arbitri aflați în afara terenului, care pot urmări reluările și îl pot consilia pe arbitrul de centru.

• Programatorii în era inteligenței artificiale: se înlocuiește scrierea codului cu supravegherea mașinii? Cum vor mai ști programatorii să analize cod coplex dacă nu-l scriu?

  

  Un articolrecent publicat în The Guardian de jurnalista Varsha Bansaldescrie neliniștea tot mai vizibilă din rândul inginerilor software americani. Profesia care, cu numai câțiva ani în urmă, oferea salarii ridicate, siguranță și posibilități aproape nelimitate de avansareeste transformată rapid de instrumentele de inteligență artificială capabile să genereze cod. Pentru mulți programatori, întrebarea nu mai este dacă vor utiliza aceste sisteme, ci cât din meseria lor va mai rămâne recognoscibilă după ce utilizarea lor va deveni obligatorie.