Seva smochinului și Soarele: o combinație care poate produce arsuri severe ale pielii
Am văzut următoarea afirmație alarmistă pe o rețea socială: „seva smochinului produce arsuri de gradul trei în combinație cu Soarele”. Adică dacă stoarceți un pic de sevă din codița unei smochine, o puneți pe piele și sunteți în Soare, ar fi șanse mari să ajungeți la spital.
Parea interesantă este că avertismentul este, în esență, corect. Seva smochinului este fototoxică: pe piele, urmată de expunere la Soare, poate provoca fitofotodermatită și uneori leziuni serioase, asemănătoare arsurilor. Afirmația că produce „arsuri de gradul III” este însă exagerată: literatura medicală documentează în special leziuni de gradul II, uneori foarte întinse și suficient de grave pentru internarea într-o unitate de arși (PubMed).
Smochinul pare un copac inofensiv, cum ar trebui să fie 😀, dar ruperea unei frunze, tăierea unei crengi sau culegerea fructelor poate pune pielea în contact cu seva albicioasă a plantei. Dacă zona respectivă este apoi expusă la soare, rezultatul poate fi: roșeață și usturime până la bășici sau chiar leziuni asemănătoare unor arsuri serioase. Fenomenul se numește fitofotodermatită.
Ce se întâmpla în România acum 20 de ani - 10 septembrie 2006
Duminică, 10 septembrie 2006, marile confruntări politice ale săptămânii lăsau loc unei agende mai apropiate de viața de fiecare zi. România apărea ca o țară în care modernizarea era anunțată prin proiecte europene și tehnologii noi, dar în care pericole mai vechi, precum accidentele rutiere oribile, continuau să producă victime. România era inclusă într-un proiect care părea să anunțe medicina viitorului.
Dorință și putere: „Istoria sexualității” de Michel Foucault la 50 de ani
În urmă cu cincizeci de ani, Michel Foucault publica primul volum al monumentalei sale serii Istoria sexualității, Voința de a ști. Opera în patru volume a lui Foucault, care pune sub semnul întrebării ideile despre sexualitate din societățile moderne, a avut un impact uriaș.
În scrierile sale din anii ’70, Foucault a analizat trăsăturile specifice ale puterii moderne. Spre deosebire de formele anterioare, puterea modernă funcționează în principal, susține el, prin forme de supraveghere — uneori încorporate chiar în arhitectura clădirilor pe care le locuim —, prin monitorizarea și clasificarea permanentă a ființelor umane și a comportamentelor acestora.
• Citește și o analiză a cărții A supraveghea și a pedepsi de Foucault.
În Voința de a ști, Foucault explorează modul în care felurile moderne de a gândi identitățile, dorințele și practicile noastre sexuale au ajuns să fie implicate în asemenea forme de supraveghere și control social.
Ce se întâmpla în România acum 20 de ani - 9 septembrie 2006
Sâmbătă, 9 septembrie 2006, două anchete penale ajungeau în centrul agendei publice: omul de afaceri Dinu Patriciu era trimis în judecată în dosarul Rompetrol, iar șeful Statului Major General era urmărit penal într-o afacere cu tehnică militară și anvelope. Dincolo de dosarele sonore, România afișa o creștere economică de peste 7%, construia mai multe locuințe și făcea primii pași spre măsurarea profesionistă a audienței pe Internet. La câteva străzi de centrul prosper al Bucureștiului, zeci de oameni trăiau însă într-o clădire fără apă și utilități.
Cum un nivel redus de stres ne ajută celulele să se protejeze
Celulele corpului nostru sunt expuse frecvent unor factori nocivi care le pot deteriora, le pot face să funcționeze defectuos sau le pot ucide. Totuși, ele dispun de sisteme de apărare care, uneori, pot fi întărite de doze mici de stres, un fenomen cunoscut sub numele de hormeză. Oamenii de știință cercetează dacă anumiți compuși din alimente și unele medicamente pot valorifica aceste procese protectoare în beneficiul sănătății.
Pericolele vieții moderne sunt adesea discutate din perspectiva potențialului lor de a afecta organele importante. De exemplu, poluarea aerului poate afecta plămânii și poate contribui la apariția astmului și a altor tulburări respiratorii.
Experimentul LUX-ZEPLIN, dedicat cercetării materiei întunecate, a identificat un eveniment imposibil de explicat prin eventuale semnale parazit
Materia întunecată este una dintre cele mai mari enigme ale fizicii moderne. Știm că trebuie să existe, deoarece efectele sale gravitaționale sunt observate la scara galaxiilor și a universului. Știm chiar și aproximativ cât de multă materie întunecată există: ea reprezintă circa 85% din toată materia din univers. Dar nu știm ce este.
De aproape un secol fizicienii încearcă să detecteze direct această materie invizibilă. Printre cei mai cunoscuți candidați se numără WIMP, particule ipotetice care ar interacționa foarte slab cu materia obișnuită.
Recent, Experimentul LUX-ZEPLIN, unul dintre cele mai sensibile experimente din lume pentru căutarea materiei întunecate, a găsit ceva neobișnuit: un singur eveniment de particulă care este foarte greu de explicat prin procese de fond cunoscute.
Ar putea fi un semnal produs de materia întunecată. Rezultatul nu atinge nivelul statistic necesar pentru a afirma că materia întunecată a fost observată. Este însă cea mai interesantă indicație de acest tip raportată până acum de experimentul LZ.
Industria jocurilor de noroc în România: rulaj de 378 de miliarde de lei, venit brut de 25,5 miliarde
Nu cred că a trecut vreo săptămână în care pe adresa de e-mail a site-ului să nu primesc o solicitare de „parteneriat” care, cel mai adesea, înseamnă o propunere pentru publicitate pentru jocuri de noroc. Cum cei care intră în mod regulat pe site știu, nu publicăm reclamă plătită de niciun fel, pentru că rostul site-ului este să ofere cunoaștere, nu să promoveze vicii. E drept, cum sprijinul din partea cititorilor este aproape inexistent, ar fi utile surse de finanțare, dar niciodată acestea nu vor consta în publicitatea pentru jocuri de noroc.
Jocurile de noroc au ocupat practic România, cu consecințe pe care nu le cunoaștem în detaliu, pentru că, printre altele, statul nu este interesat de subiect, fiind, probabil, mai interesat de veniturile care ajung și la el ca urmare a faptului că un număr incredibil de mare de jucători își plasează veniturile în industria înșelătoarea a promisiunii de îmbogățire, cea a jocurilor de noroc.
Cunosc personal cazuri de dependenți de jocuri de noroc. Într-unul, simptomatic, după ce a stat internată pentru a scăpa de dependență câteva săptămâni, primul lucru pe care l-a făcut persoana după ce a părăsit spitalul a fost să se oprească într-o sală de jocuri de noroc, după propria mărturisire.
Un studiu din 2024, menționat mai jos, arată că 25% dintre elevii români de 15–16 ani jucaseră diverse jocuri de noroc în ultimele 12 luni. Un sfert încep înainte de 14 ani!
Iată mai jos o sinteză a industriei jocurilor de noroc în România. Cred că oferă o imagine destul de clară și terifiantă a ce înseamnă această industrie nocivă pentru o societate ca cea românească.
Piața jocurilor de noroc, cum observă aproape oricine, alimentată colosal de reclame și prezență stradală masivă, crește mai repede decât capacitatea statului de a o măsura. În spatele rulajului de sute de miliarde de lei stau însă datorii și familii care plătesc împreună nota.
Într-o singură lună din 2025, pe 19 posturi TV au rulat 13.697 de reclame la pariuri și cazinouri — 67 de ore de promisiuni despre noroc.
Cu un an înainte, cheltuiala media netă a industriei fusese estimată la 39 de milioane de euro, în creștere cu 31%: 18 milioane la televiziune și 16,5 milioane în digital. Suma nu include banii plătiți direct marilor platforme globale, iar pentru presa tipărită nu există o valoare publică separată și solidă.
Iată un alt indicator interesant, cunoscut de pasionații de fotbal: în sezonul 2025–2026, 14 dintre cele 16 cluburi din prima ligă de fotbal aveau drept sponsor principal un operator de jocuri de noroc.
Câtă mișcare este necesară pentru a ne proteja inima? 150 de minute pe săptămână sunt doar începutul
Recomandarea de sănătate publică este bine cunoscută: adulții ar trebui să facă cel puțin 150 de minute de activitate fizică moderată sau intensă pe săptămână. Un nou studiu publicat în British Journal of Sports Medicine nu contestă această recomandare, dar adaugă o nuanță importantă: cele 150 de minute par să reprezinte mai degrabă un prag minim, iar pentru o reducere substanțială a riscului cardiovascular ar putea fi necesară mult mai multă mișcare.
În multe state ale lumii (de exemplu, în Iran și lumea arabă) săptămâna de lucru e diferită de cea din mare parte a globului
Pentru un european ajuns la Teheran - desigur, când lucrurile ar deveni mai sigure pe acolo, și asta nu e deloc predictibil - una dintre micile surprize ale vieții cotidiene apare chiar în calendar. Sâmbăta, când în România începe weekendul, în Iran începe săptămâna de lucru. Duminica este o zi obișnuită de muncă, iar vinerea ocupă locul pe care îl asociem noi cu duminica.
Iranul nu este însă singurul stat în care ritmul săptămânii diferă de modelul luni–vineri cu weekend sâmbătă–duminică. În numeroase țări musulmane se lucrează de duminică până joi, în Israel duminica este prima zi obișnuită de muncă, în Nepal sâmbăta este ziua tradițională de repaus, iar Brunei are probabil una dintre cele mai neobișnuite săptămâni din lume: se lucrează inclusiv sâmbăta, dar nu vinerea și duminica.
Și cum s-a ajuns ca în SUA, Europa și alte state ale lumii săptămâna de lucru să fie luni-vineri? Dar în România?
Aceste diferențe nu sunt, desigur, curiozități administrative, ci au legătură cu religia, istoria, industrializarea și, mai recent, presiunile economiei globale.
De ce n-a reușit proiectul Singapore de a-și produce singur hrana, cum a reușit cel privind asigurarea apei?
Singapore importă peste 90% din alimentele pe care le consumă. În 2019, guvernul a decis că această dependență reprezintă o vulnerabilitate și a lansat un plan spectaculos: până în 2030, orașul-stat urma să producă local 30% din necesarul său alimentar, deși agricultura dispunea de mai puțin de 1% din suprafața țării. Șase ani mai târziu, obiectivul a fost abandonat. Evoluția lucrurilor din Singapore spune ceva important despre diferența dintre autosuficiență și adevărata securitate alimentară.
Singapore este aproape un caz de manual pentru întrebarea: ce face o țară atunci când îi lipsesc resursele naturale?
Singapore are circa 736 de kilometri pătrați, o populație de aproape șase milioane de oameni și foarte puțin teren disponibil pentru agricultură. Cu toate acestea, locuitorii săi beneficiază de una dintre cele mai sigure și mai variate aprovizionări cu alimente din lume. Secretul este simplu: Singapore cumpără.
Cum mor și reînvie „fantomele” din știință
Într-un articol recent, David Krakauer, președintele Santa Fe Institute, vorbește despre viața și moartea fantomelor din știință, cum idei/concepte/entități care par să explice ceva sunt eliminate, fiind găsite inutile. Dar fantomele „ucise” sunt înlocuite de altele...
„Întreaga știință se ocupă, într-un fel, cu exorcizarea. Când filosoful Gilbert Ryle a formulat expresia „fantoma din mașină” în The Concept of Mind (1949), el identifica o entitate explicativă inutilă din dualismul cartezian și o alunga. Descartes postulase o res cogitans, o substanță gânditoare categoric distinctă de corpul mecanic. Ryle a diagnosticat acest lucru drept o „eroare de categorie” și l-a eliminat prin explicație în maniera în care un profesor de la Oxford ar trata orice superstiție: ca atunci când cuiva îi sunt arătate colegiile, biblioteca și terenurile de sport ale unei universități, iar acesta continuă să pună întrebarea nepricepută: „Dar unde este universitatea?”
Ceea ce a făcut Ryle pentru minte, alte științe au făcut pentru propriii lor locuitori spectrali. Dar fantomele sunt de tipuri diferite și la fel sunt și ritualurile prin care sunt exorcizate.
De ce crede Nassim Taleb că e inevitabil ca palestinienii să devină cetățeni cu drepturi egale în Israel
Într-o postare recentă pe contul său de Twitter, cunoscutul gânditor Nassim Nicholas Taleb, arată că, așa cum s-a întâmplat cu cei de culoare în SUA, care din cetățeni de mâna a doua au ajuns să aibă astăzi drepturi egale cu ceilalți cetățeni, și în Israel se va întâmpla la fel. Cel mai probabil, scurtul text al lui Taleb este parte din viitoare carte a acestuia „Piatra lidiană”.
Ideea centrală este următoarea:
Poți tăia un foton în două?
Un foton este o particulă elementară. Prin definiție, nu are componente mai mici din care să fie alcătuit. Nu există, așadar, o „jumătate de foton”. Dar fotonul are și proprietăți ondulatorii, iar dacă îl reprezentăm sub forma unui pachet de undă care se întinde în spațiu, apare întrebarea: ce s-ar întâmpla dacă am încerca să „tăiem” brusc acest pachet de undă?
Trei fizicieni de la Universitatea din Oslo — Isak Cecil Onsager Rukan, Jan Gulla și Johannes Skaar — au analizat matematic exact această situație. Rezultatul, publicat în Physical Review Letters, este următorul: nu obținem două jumătăți de foton și nici măcar o simplă combinație între situațiile „avem un foton” și „nu avem niciun foton”. În anumite condiții apare o stare cuantică mult mai complicată, în care sunt implicate simultan posibilități corespunzătoare unui număr foarte diferit de fotoni.
Inteligența artificială devorează traficul site-urilor, site-urile blochează IA, iar informațiile de încredere devin tot mai greu de găsit
De 30 de ani, World Wide Web-ul funcționează pe baza unui contract social surprinzător de profund: majoritatea site-urilor permit motoarelor de căutare să le acceseze gratuit, dar, dacă le folosești conținutul, le acorzi credit oferind un link către sursă.
În ultima vreme, acest contract social a început să se destrame. Instrumentele bazate pe inteligență artificială (IA) accesează automat site-urile nu pentru a trimite utilizatorii către ele, ci pentru a antrena modele și pentru a genera răspunsuri, care pot fi sau nu corecte.
Atunci când cauți ceva, răspunsul oferit de ChatGPT sau de Google AI Overviews poate include în continuare linkuri către surse, dar acestea au devenit un fel de supliment opțional al răspunsului principal.
Această situație a declanșat o dinamică negativă pentru proprietarii site-urilor, pentru public și chiar pentru companiile de AI: pe măsură ce site-urile pierd trafic și venituri, multe dintre ele încep să blocheze instrumentele AI care le colectează conținutul. În consecință, rezultatele generate de IA ajung să depindă într-o măsură mai mare de site-uri de calitate scăzută, dintre care multe sunt, la rândul lor, generate de AI. Drept rezultat, informațiile bune pot deveni mai greu ca niciodată de găsit.
Ce se întâmplă când cromozomii, hormonii sexuali și corpul unei persoane nu se aliniază?
Predau la universitate un curs numit „Hormoni și comportament”. Ceea ce îi surprinde pe studenți este faptul că sexul biologic nu este determinat de un singur „comutator”. Ceea ce mă surprinde pe mine este că mulți studenți nu au învățat niciodată acest lucru. Este biologie de bază, dar una care ne ajută să înțelegem viața.
Sexul se formează printr-o succesiune de evenimente care începe înainte de naștere și continuă la pubertate. Cromozomii contribuie la dirijarea formării gonadelor, părțile corpului care, de regulă, devin ovare sau testicule. Gonadele produc hormoni. Apoi, organismul trebuie să răspundă la acești hormoni. La majoritatea oamenilor, aceste etape evoluează în aceeași direcție. Dar, în cazuri rare, lucrurile nu se întâmplă astfel.
De ce nu putem uita nedreptățile. Știința resentimentului și a ranchiunei
Există oameni care par să țină o arhivă mentală a tuturor ofenselor primite. O observație răutăcioasă făcută cu ani în urmă, o nedreptate la serviciu, un gest considerat lipsit de respect sau o promisiune încălcată pot fi rechemate în memorie cu o precizie surprinzătoare. În schimb, complimentele, momentele plăcute și micile acte de bunăvoință tind să se estompeze.
Nu este doar o particularitate de caracter. Mintea umană are o predispoziție binecunoscută de a acorda mai multă atenție informației negative decât celei pozitive. Acest așa-numit bias negativ a avut probabil o valoare adaptativă: pentru supraviețuire era mai important să ții minte locul unde ai întâlnit un prădător decât pe cel unde ai găsit câteva fructe gustoase. Pericolele trebuiau recunoscute rapid și memorate.
Problema este că aceeași arhitectură mentală funcționează și într-o lume în care amenințările sunt adesea sociale și simbolice. O critică, o insultă sau sentimentul că am fost tratați incorect pot dobândi astfel o importanță disproporționată.
De ce citim știrile, când știm că sunt manipulări? Consumul de media și socializarea în autocrații
De ce citim știrile? Răspunsul pare evident: vrem să știm ce se întâmplă în lume. Informațiile ne ajută să înțelegem realitatea, să ne formăm opinii și, uneori, să luăm decizii. Numai că aceasta ar putea fi doar o parte a explicației.
Un studiu publicat pe 13 august 2026 în revista Perspectives on Politics de politologul Samuel A. Greene propune o idee mai puțin intuitivă: consumăm știri și pentru că avem nevoie de ele pentru viața noastră socială.
Citim știri pentru că vrem să putem participa la conversații, să avem lucruri în comun cu oamenii din jur, să ne consolidăm relațiile și să facem parte din comunități care împărtășesc un anumit mod de a vedea lumea.
Această motivație ar putea fi deosebit de importantă în regimurile autoritare, unde știrile sunt adesea distorsionate, controlate sau pur și simplu necredibile.
Și atunci apare o întrebare interesantă: dacă oamenii știu că presa este manipulată, de ce continuă să o consume?
Cum a dus dispariția generată de om a vulturilor din India la moartea a sute de mii de oameni
La începutul anilor ’90, India găzduia unele dintre cele mai mari populații de vulturi din lume. Păsările erau atât de comune, încât făceau parte din peisajul obișnuit al satelor și orașelor. În jurul gropilor de gunoi, al abatoarelor sau al carcaselor vitelor moarte se puteau aduna sute de vulturi, care curățau rapid resturile organice.
În mai puțin de un deceniu, aproape toți au dispărut.
Nu au fost vânați sistematic și nici nu au fost victimele unei epidemii naturale.
Ce putem învăța din interdicția impusă adolescenților în Australia privind utilizarea rețelelor sociale?
Adolescenții de 15 ani nu au fost deloc încântați când Australia a decis să le interzică accesul la rețelele sociale. Adio Instagram, Snapchat și TikTok. Începând cu miezul nopții de 10 decembrie 2025, companiile de tehnologie care nu împiedicau persoanele sub 16 ani să dețină conturi riscau amenzi de până la 54,6 milioane de dolari australieni.
În săptămânile dinaintea intrării în vigoare a interdicției, adolescenții și-au împărtășit sfaturi despre cum să o ocolească.
Experimentul australian are loc în contextul lipsei unor dovezi clare că aplicațiile dăunează majorității adolescenților. Pentru a descoperi în sfârșit ce se întâmplă și cum poate fi remediată situația, ar putea fi necesară o schimbare radicală a direcției cercetării.
Doar unul din patru intenționa să renunțe la rețelele sociale după intrarea în vigoare a interdicției. Doi adolescenți de 15 ani, sprijiniți de o organizație pentru drepturi digitale, au solicitat Înaltei Curți o ordonanță de suspendare a măsurii.
Unele discuții din spațiul public vizează însă transformări ale platformelor sociale: de ce să interzici, când poți face aceste platforme niște spații mai puțin nocive? Făcând o paralelă, dacă mediul din jurul locuinței nu este tocmai unul dintre cele mai sigur, este preferabil ca toată lumea să fie închisă în casă ori să se ia măsuri pentru îmbunătățirea respectivului mediu?
O nouă tehnologie adaugă urmărirea telefoanelor la sistemele de citire a numerelor de înmatriculare, asociind dispozitivele cu mașini identificabile
Imaginați-vă că mergeți la serviciu în majoritatea dimineților cu același coleg. Atunci când mașina trece prin dreptul unui sistem de citire a numerelor de înmatriculare, camera înregistrează vehiculul, care poate fi asociat, prin evidențele auto, cu proprietarul său înregistrat. Alături, un alt senzor detectează semnalele emise de dispozitivele care se deplasează în apropiere, precum telefonul dumneavoastră și ceasul inteligent al colegului.
După suficiente astfel de deplasări, software-ul poate ajunge să considere unele dintre aceste dispozitive drept o semnătură electronică recurentă asociată vehiculului.
Câteva săptămâni mai târziu, unul dintre aceleași semnale apare alături de o altă mașină implicată într-o investigație. Semnalul în sine poate să nu conțină numele proprietarului, dar asocierea sa anterioară cu un vehicul cunoscut le oferă anchetatorilor încă un indiciu pe care îl pot folosi pentru a stabili cine purta dispozitivul.
În paralel, mai puțin la vedere, are loc o cursă pentru o inteligență artificială care să înțeleagă lumea fizică
Cele mai cunoscute sisteme de inteligență artificială de astăzi au fost construite în jurul limbajului. Sunt antrenate pe cantități uriașe de texte și învață, în esență, să estimeze ce cuvânt sau ce fragment de text ar trebui să urmeze într-o anumită situație. Dar dacă următorul mare pas al inteligenței artificiale nu va veni dintr-o mai bună înțelegere a limbajului, ci dintr-o mai bună reprezentare a lumii fizice?
Aceasta este pariul făcut de Anima Anandkumar, profesoară la California Institute of Technology (Caltech) și fost director de cercetare în inteligență artificială la Nvidia, și de Benedikt Jenik, specialist în infrastructură pentru IA. Cei doi au lansat compania Accelerated Understanding, care dezvoltă un model de inteligență artificială conceput nu pentru conversație, ci pentru fenomene fizice: curgerea fluidelor, transferul de căldură, evoluția atmosferei, comportamentul materialelor sau alte procese care se desfășoară în spațiu și timp.
