Istoria lumii este plină de cazuri de impostură a intelectualilor, adică de intelectuali care una scriu și alta fac. Mai este o categorie a marilor gânditori, precum Martin Heidegger, cu opțiuni politice deconcertante (acesta a sprijin nazismul încă de la început și până la final, fiind un membru al partidului nazist). Și acesta este un caz din zecile de astfel de cazuri de gânditori faimoși care au rămas cu litere de aur în istoria disciplinei lor, dar care, politic, au arătat înclinații de neînțeles.
Dar probabil că nu mulți cunosc bizarul caz al orientării pro-ruse a marelui Albert Einstein, care a intrat în cultura populară, din câte-mi dau seama, ca cel mai important fizician, un mare iubitor de pace și, printre altele, un mare filozof.
Una peste alta, cel mai probabil puțini știu că unele dintre opțiunile politice ale lui Einstein au fost cel puțin bizare, luând în calcul calibrul intelectual al acestuia. Ceea ce arată mai bine decât în orice altă situație că oricine este înclinat erorii și că, în această lume, toți trebuie să tindem către o independență intelectuală, adică să fim în stare să ne formulăm propriile opinii pe subiecte care contează.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Particule pe punctul de a se ciocni (reprezentare grafică)
Aparent, una dintre problemele majore ale fizicii este reprezentată de dezechilibrul (asimetria) dintre materie și antimaterie din univers. Unii fizicieni cred că imediat după Big Bang ar fi trebuit să existe un număr egal de particule și antiparticule. Fiecare particulă ar fi avut o antiparticulă. Dacă ar fi stat astfel lucrurile, acestea ar fi trebuit să se anihileze și să lase în urmă doar energie – fără materie. Totuși, trăim într-un univers compus din materie, iar antimateria a dispărut. Dar cât de mare este, în fapt, această problemă? Și ce șanse sunt pentru a o rezolva vreodată?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Cred că oricine mai are o șansă. Chiar și idioții. Nu cred că acest articol îi va salva, dar le poate da o șansă ca, măcar din când în când, să se comporte diferit de cum ar face-o în mod normal, dându-le posibilitatea celorlalți ca, pentru o clipă, să se îndoiască de faptul că au de-a face cu idioți incurabili.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Numim gravitație acea proprietate a materiei și energiei de a curba spațiu-timpul, făcând obiectele mai mici să urmeze o traiectorie complicată, contraintuitivă pentru noi, oamenii, obișnuiți cu mișcare obiectelor la scară mică, unde această curbare este greu observabilă. Aceasta este înțelegerea modernă a gravitației, diferită de cea a lui Newton, care descria gravitația ca o forță misterioasă prin care corpurile se atrăgeau reciproc. Explicația propusă de Einstein nu este mai puțin misterioasă, pentru că în continuare nu înțelegem care este mecanismul gravitației, dar este mai precisă decât cea a lui Newton.
Dar dacă gravitația are această proprietate a „atracției”, nu ar putea-o avea și pe cea a „respingerii”? Dacă ar fi așa, poate am putea explica unele dintre observațiile cu privire la ceea ce numim „materie întunecată” și „energie întunecată”.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Airbagul este astăzi o parte esențială din sistemul de siguranță al șoferului și pasagerilor din automobile. Acesta completează beneficiile aduse de portul centurii de siguranță. În videoclipul de mai jos puteți vedea, pe de-o parte, cum funcționează airbagul, iar pe de altă parte evoluția acestuia, problemele apărute de-a lungul timpului și modul în care acestea au fost rezolvate.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Este matematica o invenție umană, folosită ca instrument pentru explicarea lumii, sau este parte fundamentală a lumii? Cu alte cuvinte, matematica este inventată sau descoperită de om? Iată o serie de exemple care sugerează că matematica ar fi o componentă a naturii.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Particulele elementare - modelul standard
Fizicienii au descoperit până acum 25 de particule elementare (care, din câte știm în prezent, nu sunt alcătuite din nimic altceva). Cele mai multe dintre aceste particule sunt instabile și se vor dezintegra în particule mai ușoare în câteva fracțiuni de secundă.
Dar cum se poate ca o particulă care se dezintegrează să fie elementară? Dacă se dezintegrează, asta nu înseamnă că a fost alcătuită din altceva? În plus, de ce se dezintegrează particulele?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Dacă menționez cuvântul „măr”, vei avea o reprezentare clară. Dacă menționez cuvântul „spirit”, vei avea, probabil, o înțelegere a termenului, dar este aproape cert că dacă luăm 10 persoane din zece culturi, de vârste diferite, vor avea 10 descrieri diverse ale termenului.
Primul exemplu (măr) reprezintă o noțiune simplă, de obiect concret pe care-l întâlnești în viața de zi cu zi; al doilea (spirit) este un concept, un termen abstract despre care s-au scris tratate pentru a-l „lămuri”, dar, ca orice cuvânt abstract probabil, are o viața sinuoasă, cu semnificații diferite, în funcție de epocă, cultură sau nivel de cultură.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Pandemia a oferit o oportunitate unică privind înțelegerea omului. Chestiuni care erau de la sine înțelese s-au dovedit a fi diferite într-un mod șocant. Când vremurile excepționale vor deveni istorie, cel mai probabil vor fi rapid uitate.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
A devenim cunoaștere comună faptul că este nevoie de foarte mult timp pentru ca plasticul din natură să fie descompus. Dar chiar este adevărat? Și de unde știm acest lucru?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Gândiți-vă la următoarele: omul, o vietate care cu puțin timp în urmă (raportat la vechimea speciei) abia inventase scrisul, după sute de mii de ani în care n-a lăsat prea multe în urmă, în foarte scurt timp a aflat vârsta planetei noastre, cum s-a format sistemul solar, i-a dat o vechime chiar și întregului univers!
Iar când un nou virus amenințător se mută de la un alt animal la om, acesta identifică vinovatul în câteva zile, îl dezasamblează complet la nivel atomic în câteva săptămâni, iar în mai puțin de un an produce un vaccin împotriva acestuia.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Tânără, înotând într-un oraș aflat sub apă
Se pare că Bucureștiul stă pe o mare subterană, mare generată și alimentată de super-rețeaua de conducte a ELCEN și Termoenergetica.
Am scris în urmă cu câteva luni un articol despre cum funcționează sistemul de termoficare din București și care sunt cauzele multiplelor avarii. Tot în acel articol, conform unui comunicat recent la acea vreme al ELCEN, rezulta că pierderile de apă sunt de 2.000 de tone pe oră! Acum câteva zile, într-o declarație a directorului general al Termoenergetica se reia același mesaj. Nicio îmbunătățire, nicio agravare a situației! La cantități atât de mari, câteva tone în plus sau minus nu schimbă semnificativ situația...
Personal, nu cred că această valoare este reală, pentru că pur și simplu este enormă. Deși, în principiu, ar trebui să fie ușor de calculat pierderile, pentru că acestea sunt monitorizate permanent, iar apă de adaos (de completare a pierderilor) este permanent tratată și pregătită pentru „injecție” în sistem. Aș fi curios să știu cum ELCEN poate pregăti într-o oră 2.000 de tone de apă, zi și noapte, pentru completarea conductelor sparte pretutindeni.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Hagia Sofia, din greacă, de la Αγια Σοφια, Aghia Sofia, „Sfânta Înțelepciune”, cunoscută oficial ca Marea Moschee Ayasofya din Istanbul
• Când a devenit Constantinopol Istanbul?
Constantinopol a fost capitala Imperiului Roman de Răsărit, denumit și Imperiul Bizantin (dar locuitorii lui își spuneau „romei”, romani). Denumirea de „Imperiu Bizantin” apare pentru prima dată în anul 1557. „Byzantium” a fost numele orașului pe care s-a construit Constantinopolul, odată cu mutarea capitalei imperiale de la Roma de către împăratul roman Constantin.
În anul 1453 turcii otomani au cucerit orașul, care era la vremea respectivă mult slăbit. Dar nu i-au schimbat numele pentru multă vreme.
Oamenii din noul imperiu au început să numească orașul „Istanpolin”, adică, în turcă, „către oraș”, care venea din grecescul „eis tan polin”, cu aceeași semnificație. În timp, această denumire a fost din ce în ce mai folosită, iar la un moment dat a devenit, cumva, „Istanbul”.
După ce Imperiul Otoman a fost învins în Primul Război Mondial, instituția sultanului a fost abolită în 1922, iar Republica Turcia s-a născut în 1923, în 1930 serviciul poștal turcesc a decis să folosească denumirea „Istanbul”; alte instituții ale statului au preluat ideea. Nu există o anumită dată în care oficial Constantinopol a devenit Istanbul, dar 1930 este o aproximare bună.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Salvator Mundi, pictura lui Da Vinci (a cărei poveste este prezentată în videoclip), cea mai scumpă pictură vândută vreodată (450,3 milioane $)
Piața artei este mică. De doar circa 62 de miliarde de dolari anual. Pentru comparație, piața globală a roșiilor, de exemplu, este de 3 ori mai mare. Piața artei este formată dintr-un număr redus de dealeri și o listă exclusivistă de clienți ultra-bogați. 43% dintre dealerii de artă au avut mai puțin de 20 de cumpărători unici în 2020. 82% din vânzările de artă au loc în SUA, Marea Britanie și China.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
„Legile lingvistice” sunt modele statistice observate în cadrul studiului limbajului uman. Dar acestea sunt aplicabile și în cadrul altor sisteme biologice, de la molecule la organisme și întregi ecosisteme. De exemplu, cuvintele cele mai folosite dintr-o limbă sunt și cele mai scurte. Dar asta s-a observat și în cazul comunicării dintre animale.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Am fost foarte pricepuți în a distruge clima de pe planeta noastră, așa că este momentul să căutăm un nou loc pe care să continuăm cu succesele rasei umane. Ce loc mai bun ar putea fi decât planeta noastră vecină Marte. Este puțin frig și un pic de praf, iar călătoria până acolo durează șapte luni, dar altfel este un loc minunat și în trei pași simpli Marte poate fi transformată într-un loc asemănător Pământului. Ca prin magie. Iată ce trebuie făcut pentru ca Marte să devină ca Terra.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
