<?xml version="1.0" encoding="utf-8"?>
<rss version="2.0">
<channel>
<title>Scientia QA - Intrebari recente cu tag-ul sofism</title>
<link>https://www.scientia.ro/qa/tag/sofism</link>
<description>Powered by Question2Answer</description>
<item>
<title>&quot;Stiu ca nu stiu nimic&quot;, sofism sau nu?</title>
<link>https://www.scientia.ro/qa/26981/stiu-ca-nu-stiu-nimic-sofism-sau-nu</link>
<description>Cred ca multa lume stie de aceste cuvinte atribuite lui Socrate. Socrate nu a lasat vreo lucrare scrisa, asa ca din filosofia socratica a ramas ce ne-a fost transmis de catre cei ce i-au fost prieteni sau parteneri de dialog.&lt;br /&gt;
&lt;br /&gt;
Sofismele sunt afirmatii false dar aparent valide.&lt;br /&gt;
&lt;br /&gt;
&amp;quot;Stiu ca.....&amp;quot; &amp;nbsp;presupune ca stiu ceva.&lt;br /&gt;
&lt;br /&gt;
&amp;quot;......nu stiu nimic&amp;quot; presupune ca nu stiu nimic.&lt;br /&gt;
&lt;br /&gt;
Daca nu stiu nimic inseamna ca nu pot sti &amp;quot;Stiu ca...&amp;quot;.&lt;br /&gt;
&lt;br /&gt;
Din cate am inteles Socrate era impotriva sofistilor pentru ca se pare &amp;nbsp;ca sofistii nu urmareau cunoasterea vreunui adevar ci succesul social si economic prin instruirea tinerilor in utilizarea mestesugita a cuvintelor astfel incat sa convinga auditoriul.&lt;br /&gt;
&lt;br /&gt;
E ciudat ca tocmai aceasta afirmatie a strabatut secolele de la Socrate incoa&amp;#039;.&lt;br /&gt;
&lt;br /&gt;
Ma gandesc ca Socrate e un fenomen &amp;quot;reactiv&amp;quot; la curentul sofist. Poate ca uneori a imprumutat astfel de artificii ale limbajului ca punct de plecare pentru deschiderea in fata dialecticii.&lt;br /&gt;
&lt;br /&gt;
Adica, daca ma angajez intr-un dialog pentru aflarea unui adevar, trebuie sa plec de la premisa ca stiu ca nu stiu nimic.&lt;br /&gt;
&lt;br /&gt;
Sau &amp;quot;Stiu ca...&amp;quot; se petrece acum.&lt;br /&gt;
&lt;br /&gt;
&amp;quot;Nu stiu nimic....&amp;quot; se petrece in alt acum.&lt;br /&gt;
&lt;br /&gt;
Se poate ca am stiut ceva la inceputul gandului, dar apoi nu am mai stiut.&lt;br /&gt;
&lt;br /&gt;
Si in acest caz timpul ar fi imanent cunoasterii? Adica orice cunoastere se petrece in timp, inclusiv cunoasterea autoreferentiala a mintii si in acest caz ar fi timpul suficient pentru trecerea de la starea de necunoscator la aceea de cunoscator?&lt;br /&gt;
&lt;br /&gt;
Oare cum ar mai putea fi inteles acest enunt fara sa se autoanuleze?</description>
<category>Psihologie - Filozofie</category>
<guid isPermaLink="true">https://www.scientia.ro/qa/26981/stiu-ca-nu-stiu-nimic-sofism-sau-nu</guid>
<pubDate>Sun, 12 Jun 2022 06:53:43 +0000</pubDate>
</item>
</channel>
</rss>