Scientia QA - Intrebari recente in Psihologie - Filozofie

"Stiu ca nu stiu nimic", sofism sau nu?

Sun, 12 Jun 2022 06:53:43 +0000

Cred ca multa lume stie de aceste cuvinte atribuite lui Socrate. Socrate nu a lasat vreo lucrare scrisa, asa ca din filosofia socratica a ramas ce ne-a fost transmis de catre cei ce i-au fost prieteni sau parteneri de dialog.

Sofismele sunt afirmatii false dar aparent valide.

"Stiu ca....." presupune ca stiu ceva.

"......nu stiu nimic" presupune ca nu stiu nimic.

Daca nu stiu nimic inseamna ca nu pot sti "Stiu ca...".

Din cate am inteles Socrate era impotriva sofistilor pentru ca se pare ca sofistii nu urmareau cunoasterea vreunui adevar ci succesul social si economic prin instruirea tinerilor in utilizarea mestesugita a cuvintelor astfel incat sa convinga auditoriul.

E ciudat ca tocmai aceasta afirmatie a strabatut secolele de la Socrate incoa'.

Ma gandesc ca Socrate e un fenomen "reactiv" la curentul sofist. Poate ca uneori a imprumutat astfel de artificii ale limbajului ca punct de plecare pentru deschiderea in fata dialecticii.

Adica, daca ma angajez intr-un dialog pentru aflarea unui adevar, trebuie sa plec de la premisa ca stiu ca nu stiu nimic.

Sau "Stiu ca..." se petrece acum.

"Nu stiu nimic...." se petrece in alt acum.

Se poate ca am stiut ceva la inceputul gandului, dar apoi nu am mai stiut.

Si in acest caz timpul ar fi imanent cunoasterii? Adica orice cunoastere se petrece in timp, inclusiv cunoasterea autoreferentiala a mintii si in acest caz ar fi timpul suficient pentru trecerea de la starea de necunoscator la aceea de cunoscator?

Oare cum ar mai putea fi inteles acest enunt fara sa se autoanuleze?

Asta să fie cauza analfabetismului funcțional de la noi?

Sat, 02 Oct 2021 11:45:53 +0000

Autorul articolului din link, cercetător în domeniul istoriei, vede în faptul că revistele științifice, care publică studii de cercetare, au devenit un business una din cauzele analfabetismului funcțional românesc (și nu numai).

https://www.scena9.ro/article/stiinta-cercetare-analfabetism-functional

Fenomenul descris acolo o fi real, nu cunosc microuniversul respectiv, dar nu am citit niciun cuvânt în articolul respectiv despre lipsa aproape totală a oricărei activități de popularizare a științei în online a cercetătorilor români. Oricare le-ar fi domeniul de expertiză.

Când mă gândesc la asta, mie îmi vin în minte doar 2 nume: Cristian Presură și Cătălina Curceanu. Probabil că mai sunt și alții, dar sunt aproape sigur că, dacă îi punem pe toți într-o listă, ne vor ajunge degetele de la mâini ale unui om ca să îi numărăm (și nu mă refer doar la științele exacte).

Voi mai știți și alte nume de cercetători români popularizatori de știință? Și cum vedeți problema expusă în articolul din link? De acolo să plece decuplarea de știința autentică a maselor?

Poate managementul limbajului altera natura umană?

Tue, 15 Dec 2020 04:01:22 +0000

Am dat peste următoarele pasaje într-un articol de ieri de pe republica, una din multele opinii pe marginea scandalului de la meciul de fotbal în care un arbitru român a identificat pe cineva folosind sintagma ”ăla negru”. În acest caz e vorba despre un articol, o opinie care categorisește limbajul folosit de arbitru drept unul rasist. Iată fragmentul:

Suprimarea referinței la rasă în societate nu este “political corectness”, ci este un management al riscului naturii umane. Cultura tribală și ierahizarea a tot ce ne înconjoară este în natura noastră. De la rasialism la rasism e doar un pas, pe care mulți îl fac fără să-și dea seama, ori nici nu-și dau seama că l-au făcut demult.

Riscul discriminării rasiale este mult prea mare și cu consecințe prea grave în istoria umanității pentru a fi lăsat la latitudinea fiecărui individ. Aceasta este problema fundamentală a rasismului, pe care societățile civilizate sunt obligate să o rezolve.

https://republica.ro/jenesuispascoltescu-romania-si-rasismul-profund

Sunteți de acord cu ideea că există acest risc latent al rasismului și el ține de natura umană profundă, fiind atât de adânc înrădăcinat în oameni încât nimic, niciun efort nu e prea mare pentru a preveni posibilele efecte vizibile, negative ale acestei tendințe a lui homo sapiens? Poate fi acest risc minimizat prin acest management foarte atent al limbajului? Ne poate schimba cu adevărat, ne poate ”rescrie software-ul”, felul în care vorbim?

Cum va fi viitorul? Se vor schimba oamenii?

Sun, 09 Aug 2020 14:09:57 +0000

Nu m-am putut abtine sa nu intreb si chestia asta...

Pandemia continua. Cel putin cateva sute de miii de oameni vor mai muri pana vom avea un vaccin, multi altii vor avea de suferit de pe urma infectiilor...

Am intrat pe Netflix si am dat, la intamplare, peste filmul ”The Devil wears Prada”, pe care m-am decis sa il revad...

Asa am ajuns sa ma intreb daca, la final de pandemie, cand va fi sa fie asta, sa speram cat mai curand, desi nu pare sa fie cazul, umanitatea va fi suferit o transformare fundamentala ori nu...

Cea mai mare parte a deciziilor pe care le luam sunt decizii menite sa satisfaca mici placeri zilnice, cum e acest film ales de mine, deja a doua oara in viata, pentru a ma delecta cu frumoasa si talentata actrita cu nume de sotie a lui Shakespeare...

Asa ca am ajuns sa ma intreb daca o fi posibil ca vreun eveniment limita de pe Terra, cum e clar ca aceasta pandemie este, ar putea sa schimbe ceva fundamental in fiinta umana...

Ce credeti? E posibil?

Despre refrene precum "this is the end of the world as we know it"...

Sun, 26 Jul 2020 14:48:05 +0000

Pe perioada de lockdown, în mare, statele în care trăim ne-au ”obligat” să facem doar lucruri care contează. Vrând-nevrând, ne-am concentrat asupra slujbelor noastre, unii doar de la distanță / de acasă, ne-am concentrat asupra familiei într-o manieră care ar trebui, probabil, să facă parte din cotidian, ne-am concentrat asupra sanatatii si igienei, am minimizat pe cât posibil interacțiunile directe cu oameni necunoscuți stând foarte puțin pe străzi, în magazine ori în transportul în comun (nimic rău în asta, aș zice), ne-am cultivat vrând-nevrând pasiunile, dacă le avem și pot fi cultivate din propria ogradă (la mine a fost vorba îndeosebi de filme online).

In mare, nu am putut face lucruri care, de altfel, nu înseamnă nimic pe termen lung pentru noi, ca membri ai Homo Sapiens: nu am putut merge în concedii în străinătate, nu am ajuns "la mare și la munte", nu am putut sta cu orele să căscăm gura și să ne umplem burdihanele prin magazine și mall-uri. Ba unii nu am stat nici măcar la birou, iar unora le-a plăcut asta.

Statele insele, au uitat pentru o vreme si de razboaie...

Imaginați-vă cum li s-ar fi părut străbunicilor și bunicilor noștri ”chinul” trăit de noi în perioada ”stării de urgență”. O viață minunată, cred, pentru un procent foarte important dintre ei. Cel mai straniu mi se pare să vorbesc despre cât de greu e de trăit acum, pe pandemie, cu generația părinților noștri, oameni născuți și crescuti in anii '50. Pensionarii care, in cea mai mare parte a tineretii lor, nu au cunoscut ideea de supermarket, mall ori pe cea de concediu in strainatate...

Dincolo de disconfortul psihic si de pericolul fizic, foarte prezent, deloc de neglijat, unul imens, adus de aparitia acestui virus, daca stam sa analizam atent, perioadele noastre de lockdown ar fi fost perioade bune in alte epoci, nu foarte demult apuse...

Cum anume, prin ce mecanisme au devenit oamenii din România atât de diferiți în acești 30 de ani de democrație? Suntem atat de usor maleabili, ca personalitate? Chiar atat de "supt vremi" e bietul Homo Sapiens? Se va schimba asta vreodata?

Si, ca sa intreb si ceva din perspectiva strict umana, presupunand ca nu ne vom mai intoarce niciodata la ”viata de dinainte”, ce anume credeti ca va va lipsi cel mai mult? Mie personal, acum cateva zile cineva mi-a intins mana. Dupa jumatate de secunda de gandire, am intins-o si eu, realizand ca nu am mai facut asta de mai bine de 4 luni de zile. Cred ca imbratisarile si strangerile autentice de mana imi vor lipsi foarte tare...

Îl va băga cineva în seamă pe Bill Gates?

Thu, 23 Jul 2020 14:17:05 +0000

La începutul pandemiei de Covid-19, a (re)devenit celebru clipul de mai jos cu Bill Gates.

https://www.youtube.com/watch?v=6Af6b_wyiwI

Bill ne spune că ar fi cazul să cheltuim bani, timp, idei, energii, pentru a ne pregăti pentru problemele de sănătate publică la fel de atent precum o facem pentru războaie, pe care, oricum, completez eu, nu ”NATURA” le pornește (cum e cazul pandemiilor), ci oamenii înșiși.

Credeți că vom învăța ceva, ca specie, din acest punct de vedere, din această pandemie? Credeți că peste 10 ani, când Covid-19 va fi (sper) doar un vis urât, vom aloca mai mulți bani, ca planetă, sănătății, și nu războaielor și armatelor?

De ce ar fi viața oamenilor mai valoroasă decât cea a altor viețuitoare de pe Terra?

Thu, 23 Jul 2020 13:53:42 +0000

De 2 ore stau la laptop și, din când în când, o musculiță trece prin fața ecranului.

Deși am încercat, până acum nu am reușit să o prind, deci, pe cale de consecință, nu am reușit să o ucid.

Bineînțeles că ea va muri oricum curând, ăsta e ciclul natural al vieții unei musculițe. Dar ce ne face așa de siguri pe noi, oamenii, că avem, ”de la natură”, dreptul să scăpăm de astfel de viețuitoare, care apar episodic în jurul nostru, printr-un simplu ”plici” executat cu două palme?

Au cei de la Depeche Mode dreptate?

Thu, 23 Jul 2020 13:44:15 +0000

Oricine a intrat în adolescență ca mine, la începutul anilor '90, chiar dacă a cochetat cu rock-ul, a ascultat, fie și de nevoie, forțat de prieteni și conjuncturi, hit-urile Depeche Mode.

În celebrul hit ”Enjoy the silence”, cei de la Depeche Mode ne spun că:

----------------------------------------

Vows are spoken
To be broken
Feelings are intense
Words are trivial
Pleasures remain
So does the pain
Words are meaningless
And forgettable

----------------------------------------------

Am bolduit ceea ce m-a surprins azi reascultând o melodie pe care am iubit-o nespus atunci, fără să dau nici măcar un pic atenție versurilor (oricum înțelegerea englezei nu-mi permitea așa ceva la vremea respectivă).

Și întrebarea e: ce credeți că lasă o amprentă mai puternică asupra unei ființe umane în formare: plăcerile și durerile resimțite, sau cuvintele, adică, altfel spus, înțelegerea prin metode raționale a realității, asta în caz că individul respectiv are șansa de a avea parte de așa ceva în anii de formare?

Este acesta un paradox?

Wed, 22 Jul 2020 14:24:01 +0000

Problema de logica (si epistemologie) descrisa mai jos este discutata de prin anii '40 incoace, dar nu o sa dezvalui aici numele sub care e cunoscuta, doar o voi reformula...

Sa zicem ca eu sunt om de stiinta, astronom de renume, si emit urmatoarea ipoteza: ”toate planetele din universul nostru sunt sferice.” (afirmatia 0).

Ipoteza poate fi reformulata astfel: ”daca obiectul X din universul nostru este o planeta, atunci obiectul X e sferic” (afirmatia A).

Afirmatia A este echivalenta, dpdv logic, cu afirmatia B: ”Daca obiectul Y apartinand universului nostru nu este sferic, atunci obiectul Y nu este o planeta”.

Ajungem la pasul la care eu, ca sa demonstrez ipoteza formulata prin afirmatia 0, folosesc ca dovezi (vezi afirmatia B) o cana, o sticla de bere, un laptop ori un televizor, toate obiecte care nu sunt sferice, si care, desigur, nu sunt planete.

Vedeti vreo problema cu acest mod de a demonstra o ipoteza stiintifica? Este el consistent? Este contraintuitiv? Este suficient? Cum ar trebui sa fie ”atacat” ca sa fie suficient?

Una peste alta, gasiti ceva paradoxal in a rationa astfel pentru a demonstra o teorie stiintifica?

Camera Mariei. Un experiment. Vreo concluzie?

Thu, 27 Feb 2020 14:48:56 +0000

Am dat peste acest clip la recomandarea Youtube. Nu stiam despre experiment:

https://www.youtube.com/watch?v=mGYmiQkah4o

Inteleg ca exista o disputa filozofica intre cei care sustin ca putem cunoaste universul doar cu puterea gandului, si cei care cred ca limitele simturilor umane ne vor bloca intotdeauna accesul la anumite aspecte ale lumii inconjuratoare.

Cum Scientia a publicat recent cateva articole (vezi mai jos) in care se declara (cel putin asa am priceput eu), in mod evident, de partea celei din urma opinii, am zis sa intreb pe toata lumea ce parere are despre clip. Aveti o opinie personala pe tema dezbatuta?

https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7720-nu-stim-nimic-despre-realitate-despre-lumea-in-sine-si-nici-nu-avem-cum-sti.html

https://www.scientia.ro/biologie/corpul-omenesc/7702-de-ce-nu-vom-sti-niciodata-daca-avem-liber-arbitru.html

De ce unele melodii rămân "lipite" de creierul meu?

Tue, 13 Mar 2018 15:39:28 +0000

Nu cred să fie adult care să nu fi păţit să i se repete într-una câte o melodie prin creier câteva zile. Probabil are legătură că mi-a plăcut ori că am ascultat-o de mai multe ori. Dar de ce rămâne "lipită" de creierul meu?

Din fosta secțiune Q&A

Cum definim "realul"? Există realitate obiectivă?

Sun, 04 Mar 2018 09:02:02 +0000

Probabil că nu mulţi îşi amintesc cuvintele lui Morpheus către Neo din prima parte a trilogiei Matrix, parte a iniţierii lui mr. Anderson în ale lumii reale:

Cum defineşti ce este "real"?
Dacã vorbeşti despre ce poţi simţi, ce poţi mirosi, ce poţi gusta sau privi, atunci "real" sunt pur şi simplu semnale electrice interpretate de creierul tãu.
Asta e lumea pe care o ştii.

Aşadar, întrebarea mea este:
există o realitate dincolo de cea experimentată de noi prin simţuri?
Putem vorbi de un real universal valabil?
Ce ne facem cu acele aspecte ale lumii pe care simţurile noastre nu ne ajută să le experimentăm direct (cum ar fi undele radio ori radiaţia infraroşie)?

Ce înseamnă "real" pentru fiecare dintre voi?

Din fosta secțiune Q&A

Ce mecanisme psihologice ”îi țin în viață” pe cei care cred că Pământul e plat?

Sun, 03 Dec 2017 19:54:33 +0000

Mi-a intrat printr-o notificare de browser un articol mai vechi de pe LiveScience pe tema asta, dar explicațiile de acolo nu mi se par suficiente. E pur și simplu caraghios ce se întâmplă cu mișcarea Flat Earth, iar recent au primit un plus de atenție prin publicarea unor articole și twitt-uri ironice, precum cel al lui Elon Musk, care se întreba acum câteva zile de ce nu există și o mișcare Flat Mars...

Ideea de bază a articolului pare a fi că avem tendința de a inventa conspirații și de a încerca să le demonstrăm autenticitatea prin orice mijloace, oricât de caraghioși am părea.

Dar e suficientă explicația în cazul mișcării Flat Earth, când nici măcar teoria conspirației aferentă nu sună deloc atractiv?

Ce îi ”mână în luptă” pe acești oameni? Cum vedeți mecanismul psihologic din spatele fenomenului?

În ce fel "indeterminismul" din lumea cuantică afectează lumea la scară macro?

Sun, 03 Dec 2017 17:40:30 +0000

Am pus in urma cu cateva zile aceasta intrebare:
Daca "Dumnezeu nu joaca zaruri", nu inseamna ca traim intr-un Univers in care viitorul este continut in prezent?

Argumentul principal, am vazut si pe forum, unde administratorii site-ului au reluat intrebarea, a fost ca lumea nu este determinista, deci nu putem calcula viitorul (daca am avea intrumentele necesare) pentru ca la nivel cuantic lucrurile sunt diferite, adica unele evenimente urmeaza legi probabiliste, deci nu putem sti ceva sigur despre un viitor eveniment.

Dar argumentatia mi s-a parut, peste tot, prea subtire. In esenta a fost: mecanica cuantica nu e determinista, deci maine nu este inclus in ziua de azi.

Dar in ce fel interfereaza imprecizia lumii cuantice cu lumea la scara mare? Este miscarea planetelor, sistemelor solare, galaxiilor modificata de probabilitatile lumii cuantice? Este mintea umana afectata de procesele cuantice? Exista vreun argument stiintific pentru a sustine asa ceva?

Sigur ca nu stiu sa raspund la aceste intrebari. De aceea intreb. Dar mi se pare o intrebare importanta, pentru ca are si conotatii existentiale, dincolo de stiinta pura. Iar aici am vazut cateva minti destul de bune.

Scientia.ro: Întrebarea este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofia-științei" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Dacă "Dumnezeu nu joacă zaruri", nu înseamnă că trăim într-un Univers în care viitorul este conținut în prezent?

Sun, 03 Dec 2017 17:26:35 +0000

Sa ma explic un pic...

Daca nu exista intamplare in Univers, ci totul respecta niste reguli clare, atunci mersul lucrurilor, starea viitoare a oricarui sistem - viitorul deci - pot fi calculate de o superminte.

Nu spun ca noi oamenii am fi in stare de asta, vorbesc doar despre consecinta logica a ideii ca traim intr-un univers Einsteinian, caci el este cel care a spus ca Dumnezeu nu joaca zaruri cand a auzit de probabilitatile cu care lucreaza mecanica cuantica.

Deci, daca tot ce exista respecta reguli ferme, atunci se poate determina starea sistemului (universului) in secunda urmatoare, cea de dupa samd. Ceea ce inseamna ca viitorul este deja scris, caci viitorul nu poate fi nimic altceva decat consecinta starii prezente, ceea ce urmeaza respectandu-se regulile universului si nimic nu poate schimba asta.

Ce parere aveti?

Scientia.ro: Întrebarea este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofia-științei" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Pe o scară de la 1 la 100, unde credeți că ne aflăm cu evoluția științei?

Sun, 03 Dec 2017 17:17:32 +0000

Stiu ca pun o intrebare care nu este nici precisa, nici foarte clara.

Ma gandesc ca desi suntem mandri, ca si civilizatie, de realizarile noastre, suntem destul de la inceput.

Echipamentele cu care am putea calatori in spatiu sunt destul de nesigure si suficient de costisitoare incat putine tari sa poata sustine programe spatiale.

Internetul, care probabil ca este una dintre marile realizari ale omenirii pare in stadiul incipient, instabil, nesigur, plin de virusi, usor de atacat de diversi cowboy cibernetici.

Nevoia de energie si imposibilitatea de a oferi surse ieftine si usor de obtinut duce la intretinerea unor conflicte pe planeta, iar marile tari sunt marile pradatoare de resurse (actiuni camuflate, ce-i drept, sub diverse slogane). Suntem inca, deci, primitivi in modul in care actionam la nivel global.

Economia este departe de a fi o stiinta, fluctuatiile economiilor fiind imposibil de inteles si stapanit.

Ingineria genetica, desi a promis mult, nu a adus inca rezultate senzationale in ceea ce priveste combaterea bolilor incurabile. Virusii si bacteriile sunt in continuare inamici imbatabili.

Tinand cont de toate cele mentionate succint mai sus si altele pe care le stiti voi, ce credeti? Unde ne aflam la scara istorica? Cat de avansati suntem?

Scientia.ro: Întrebarea este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofia-științei" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Cum de numărul bărbaţilor este (cvasi)egal cu cel al femeilor?

Sun, 03 Dec 2017 17:10:51 +0000

Atât la nivel global, cât şi local...

Scientia.ro: Întrebarea este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofia-științei" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Care e semnificația conceptului de relativitate lingvistică?

Sun, 03 Dec 2017 08:18:22 +0000

Scientia.ro: Întrebarea este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofie" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Mai este filozofia utilă astăzi? Cum mai ajută unei persoane studiul filozofiei?

Sun, 03 Dec 2017 08:10:37 +0000

Traim un timp in care o idee este importanta atata vreme cat este testabila. Altfel, este misticism, ignoranta, superficialitate.

Filozofia jongleaza cu concepte, manuieste inteligent cuvintele. Dar care-i mai este utilitatea astazi? Ce relevanta mai are Platon, Aristotel, Kant, alta decat una istorica?

Scientia.ro: Întrebarea este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofie" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Cum putem demonstra că avem liber-arbitru?

Sat, 02 Dec 2017 12:05:08 +0000

Scientia.ro: Întrebarea este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofie" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Ce este inteligența? Exista vreo metodă universal aplicabilă de a o cuantifica?

Sat, 02 Dec 2017 11:58:33 +0000

Daca e sa ne luam dupa toate testele de inteligenta, care mai de care mai originale, constatam ca in toate e vorba de masurarea unor indicatori cu privire la cunostinte acumulate de cei testati in timp si care, de cele mai multe ori, tin de specificul cultural al individului/populatiei testate...

De pilda, cele mai multe teste, si cele care mie mi se par cele mai dificile, sunt cele cu figuri geometrice. Dar ce te faci, ca sociolog, daca esti pus in situatia sa testezi inteligenta unor triburi de aborigeni din Papua? Sau al vreunei populatii africane neinitiata in tainele matematicilor?

La ei ce vom masura? Nu e inteligenta unui individ inevitabil legata de contextul cultural in care s-a dezvoltat acesta? Si daca e asa, de ce ne mai ostenim ca o cuantificam? Ori exista teste universal aplicabile de a masura inteligenta indivizilor? Daca da, despre ce fel de inteligenta e vorba?

Scientia.ro: Întrebarea este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofie" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Ce sunt memele?

Sat, 02 Dec 2017 10:48:31 +0000

Am urmarit prelegerea TED a lui Daniel Dennet postata astazi pe blog si marturisesc ca nu mi-a lamurit deloc conceptul...

O poate face cineva, ca de la nefilozof la nefilozof?

Scientia.ro: Întrebarea este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofie" (vechiul QA, acum inaccesibil).

De ce decad civilizațiile lumii?

Sat, 02 Dec 2017 10:45:22 +0000

Majoritatea civilizatiilor lumii au avut aceeasi soarta. A venit un moment al istoriei in care puterea lor a scazut, au pierdut mare parte din teritoriile cucerite si in cele din urma si-au pierdut stralucirea, ajungand simple pagini in manualele de istorie.

Credeti ca exista o cauza comuna, universal valabila, o explicatie pentru tendinta generala de decadere a marilor civilizatii ori nu? Daca da, care ar fi mecanismele?

Credeti ca SUA va pati acelasi lucru?

Scientia.ro: Întrebarea este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofie" (vechiul QA, acum inaccesibil).

De ce nu se vorbeşte aceeaşi limbă pe toată planeta?

Sat, 02 Dec 2017 09:04:23 +0000

Se consideră că populaţia actuală se trage dintr-un grup de câteva mii de oameni care au trait in estul Africii (practic un sat). La această concluzie s-a ajuns şi în urma Proiectului Genographic care a utilizat probe ADN luate de la oameni de pe tot globul.

Bănuiesc că toţi acei oameni (din acel sat) vorbeau aceeaşi limbă. Atunci de ce nu se vorbeşte aceeşi limbă (cu mici diferenţe) pe tot globul ?

Poate veţi spune ca oamenii traind in medii geografice diferite îşi vor schimba in timp limba (de ex. scandinavii au multe cuvinte pentru iarnă in timp ce unii africani nu au niciun cuvânt).

Probabil că se vor schimba, adăuga, elimina unele cuvinte dar o bază comună ar trebui să fie pentru toate limbile. de ex. cuvinte precum 'copil', 'om', 'viaţă', 'moarte'.... nu ar trebui să se schimbe.

Scientia.ro: Întrebarea este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofie" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Ați condamna la moarte un om pentru a salva 5?

Sun, 19 Nov 2017 19:18:51 +0000

Experimentul mental e, in mare, urmatorul:

Un tren se indreapta catre o statie. La un moment dat trebuie sa treaca printr-un macaz, unde va aflati voi, intamplator.

Daca lasati macazul asa cum este, trenul va da peste 5 muncitori care lucreaza pe calea ferata, dar nu stiu ca vine trenul.

Dar puteti schimba macazul, caz in care trenul va da peste un muncitor care lucreaza pe linia secundara, pe unde trenul nu ar trece daca nu ati schimba macazul.

Ce ati face? Ati schimba macazul si l-ati omora pe bietul muncitor de pe linia secundara, salvandu-i pe cei 5 ori ati lasa lucrurile sa se intample in voia lor, fara a interveni?

Scientia.ro: Întrebarea este din arhiva Q&A, secţiunea "Psihologie" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Care sunt cele mai de neînţeles concepţii/comportamente/realităţi ale timpului nostru?

Sun, 19 Mar 2017 15:54:09 +0000

Vă invităm să alegeți varianta/variantele dorite, să comentați pe marginea opțiunilor oferite de noi și, de ce nu, dacă aveți și alte idei care ar fi meritat să își găsească un loc printre opțiunile sondajului de opinie, să ni le transmiteți prin comentarii...

Spânzurătoarea ”surpriză”. Care este sursa paradoxului?

Wed, 15 Mar 2017 17:36:56 +0000

Poate cunoașteți deja problema, dar merită dezbătută totuși.

Un judecător îi comunică unui acuzat că va fi executat săptămâna viitoare, între luni și vineri, la prânz, fără a i se comunica ziua exactă a execuției, pentru a se păstra elementul ”surpriză” (știu, surpriză nu e cel mai fericit cuvânt pentru situația de față, mai degrabă o pedeapsă suplimentară din partea sadicului magistrat).

Acuzatul urmează firul logic deja previzibil și deduce că ziua nu va putea fi vineri, căci altfel nu ar mai exista elementul surpriză. Mergând înapoi în timp pe aceeași logică, el elimină și celelalte 4 zile rămase și stă liniștit în celulă până miercuri, când gardienii îl ridică pentru a fi dus la, să zicem, spânzurătoare. Bineînțeles că acuzatul este surprins, dar nu mai are mult timp să mediteze la problemă.

Întrebarea este dacă suntem într-o situație paradoxală sau nu, iar dacă da, care e sursa paradoxului? Unde e eroarea?

Cum ați explica ideea de ”roșu” unui orb din naștere?

Thu, 09 Mar 2017 21:13:29 +0000

Ideea acestei întrebări mi-a venit urmărind videoclipul de mai jos:

https://www.youtube.com/watch?v=evQsOFQju08

Bineînțeles că nu este o întrebare care să suporte răspunsuri corecte sau greșite. E mai degrabă o provocare la adresa imaginației fiecăruia dintre noi. Eu, de pildă, mă gândesc că e posibil ca într-un viitor nu foarte îndepărtat tehnologiile de scanare a creierului uman și implanturile cerebrale vor evolua suficient de mult încât să fim capabili să înregistrăm activitatea cerebrală responsabilă de crearea senzației de ”roșu” a unui om sănătos și să o putem replica stimulând corespunzător creierul unui orb din naștere.

Nu știu însă dacă doar limbajul uman va putea fi vreodată suficient în acest sens, dar aștept cu interes opiniile voastre...

Despre coincidențe, psihologia umană și tabloide

Sun, 05 Mar 2017 15:54:25 +0000

Să presupunem că dați, într-o revistă tabloid, peste un articol care sună cam așa:

SENZAȚIONAL! Coincidență sau blestem la naționala de fotbal a Elboniei? (nume fictiv de țară, desigur)

3 din primii 5 antrenori ai echipei au decedat pe 5 martie! Cei 5 antrenori au fost, în ordine cronologică: Unescu, Doiescu, Triescu, Pătrescu si Cincescu.

Fără a avea vreo noțiune despre istoria fotbalului din Elbonia, ați putea alege unul din cei 5 antrenori despre care să afirmați cu destulă siguranță că a decedat pe 5 martie?

Cum să ne comportăm cu un fundamentalist religios, habotnic, bigot şi fan al tuturor conspiraţiilor posibile în special cele legate de masoni?

Mon, 30 Nov 2015 13:11:06 +0000

Nu ştiu dacă aveţi printre rudele mai apropiate sau mai îndepărtate, ori printre prieteni, cunoscuţi, amici, o astfel de persoană, dar cred că merită să acordăm puţină atenţie acestui fenomen al habotniciei religioase asociat cu un conspiraţionism exagerat. Din nefericire am astfel de rude şi mă tot gândesc cum să le mai abordez, are sens să le mai răspund la provocări sau sunt o cauză pierdută? Are sens să le spui adevărul în faţă, sau ar fi de preferat să nu le tulburi liniştea? Sunt extrem de rigizi în gândire, sunt împotriva sistemului politic, împotriva medicinii, împotriva psihologiei, consideră psihologia ortodoxă singura formă de psihologie adevărată. Nu poţi avea o discuţie raţională cu ei fără să spună ceva de masoni, antihrist, apocalipsă, etc. Cred că înţelegeţi tipul de persoană la care mă refer. Am observat că acest fenomen a luat amploare şi cred că merită studiat şi analizat sub lupa gândirii critice, raţionale, ştiinţifice.

Când astfel de persoane sunt doar nişte necunoscuţi pe internet e relativ usor sa fii direct, să te exprimi fără menajamente, să-i ignori, dar când ai nişte cazuri concrete printre rude cum e mai bine să te comporţi în relaţia cu ei? Există vreo şansă să-i faci să conştientizeze că au o problemă, sau dezbaterile cu ei sunt simplă muncă de Sisif? Ce părere aveţi despre acest fenomen şi cum ar putea fi ajutaţi?

Explicați, în opinia dvs., următoarea zicală:

Mon, 18 May 2015 12:09:12 +0000

Zicala am auzit-o într-un film, dar mai puțin contează acest aspect. E așa (aproximativ - nu îmi amintesc exact cuvânt cu cuvânt-):

"Într-o zi un tânăr a găsit un cal și toată lumea a spus că este norocos. Tânărul, călărind calul, a căzut și și-a rupt un picior și a trebuit să stea la pat; toată lumea a spus că este ghinionist. Nu peste mult timp a izbucnit un război și toți tineri au trebuit să meargă la război; cel cu piciorul rupt nu a mers deoarece nu a putut. Tinerii care însă au mers la război, au pierdut bătălia căzând în mâinile dușmanului (și au fost uciși). Tânărul cu piciorul rupt a scăpat și toată lumea care-l știa spus că e norocos."

Deci întâi tânărul a fost norocos că a găsit un cal, apoi ghinionist că și-a rupt un picior căzând de pe cal, iar pe urmă, din nou norocos, pentru că având piciorul rupt nu a mers la război și a rămas în viață.

Ei, cum vine aceasta? Cum se poate adapta realității noastre (exceptând situația când așa ceva chiar s-ar fi putut întâmpla) această zicală?

Un bit și ceva

Mon, 02 Mar 2015 04:27:34 +0000

Andrei îi dă o problemă lui Bogdan:

„Pe o masă e o veioză, cu picior de lemn, bec cu incandescență și abajur roșu. Te așezi la masă. Pe aceeași masă sînt trei întrerupătoare, din care unul aprinde și stinge veioza, iar celelalte nu sînt conectate la nimic. Cablurile de la întrerupătoare merg în spatele mesei și nu poți vedea care întrerupător e legat la veioză. Acum veioza e stinsă. Te leg la ochi și te las să apeși întrerupătoarele cum vrei, timp de cinci minute. Apoi te dezleg și va trebui să-mi spui care dintre întrerupătoare e cel care aprinde veioza, fără să mai apeși vreunul din ele. Cum procedezi?”

Bogdan se gîndește, dar nu reușește nicicum să găsească nici o soluție. După părerea lui problema e imposibilă, pentru că are acces doar la un bit de informație (după comutare veioza e fie stinsă, fie aprinsă), dar i se cere să aleagă un întrerupător din trei, deci mai mult decît un bit. Dacă erau numai două întrerupătoare, problema ar fi fost simplă. Dar cu trei nu merge, crede el.

Întrebare: ce indiciu ajutător îi poate da Andrei lui Bogdan în așa fel încît să nu-i dea nici o informație în plus, dar să-l apropie de soluție?

De ce atunci când rostim două prenume alături de numele de familie apare o conotaţie negativă, o tentă ironică asociată persoanei în discuţie?

Thu, 20 Nov 2014 14:43:30 +0000

Am ajuns să mă întreb despre chestiunea aceasta încă dinainte de campania electorală tocmai încheiată în România.

În campanie am fost "bombardaţi" de numele principalilor doi candidaţi precedate deseori de ambele prenume.

În caz că sunteţi de acord cu ideea, ştiţi cumva unde îşi găseşte originile? Şi dacă fenomenul e unul valid (adică dacă rostind două prenume în faţa numelui de familie chiar se induce o tentă negativă asociată celui despre care se vorbeşte), de ce se petrece aşa ceva?

P.S.

Sper să nu interpreteze cineva în cheie politică întrebarea, mai ales că fenomenul s-a petrecut în cazul ambilor candidaţi. Nu mă interesează să citesc aici vreo opinie politică. Să ne limităm, deci, la filozofia manipulării, la limbaj si psihologia asociată lui.

De ce ne este mai usor sa-i judecam pe cei din jur decit pe noi insine?

Mon, 10 Nov 2014 14:35:58 +0000

De ce isi aleg copii sa reprezinte personaje pozitive sau negative din povesti?

Thu, 09 Oct 2014 19:18:34 +0000

Cu ocazia serbarilor sau in general daca trebuie sa aleaga liberi un personaj pe care sa il interpreteze, copiii de 3-5 ani aleg personaje ”bune” sau ”rele”. De ce unii se identifica cu personajele negative, iar altii cu cele pozitive?

Are aceasta alegere vreo semnificatie privind personalitatea lor in viitor?

Ce inseamna dimensiunea temporala a organizarii noastre psihice?

Sat, 04 Oct 2014 12:08:53 +0000

În timpul unui seism de intensitate medie ce te trezeşte din somn, pe o scară de la 1 la 10, cum ţi-ai autoevalua teama de cutremure?

Fri, 12 Sep 2014 11:49:56 +0000

1 - ar fi nivelul minim, nesemnificativ, abia perceptibil de teamă, iar 10 nivelul maxim de teamă când pulsul creşte exagerat de mult, inima bate de parcă vrea să iasă din piept, iar corpul "îngheţă" de frică.

E bine să avem clădiri rezistente pentru a ne simţi în siguranţă, dar cred că ar fi bine să lucrăm şi latura psihologică, să căutăm şi să găsim ceva metode prin care să diminuăm această teamă de cutremure.

Aştept propunerile voastre în ceea ce priveşte metoda/tehnica/atitudinea cu care voi abordaţi şi ţineţi sub control teama de cutremure.

Ce ne învaţă "plimbarea" de duminică a jurnaliştilor şi simpatizanţilor Antena 3?

Tue, 12 Aug 2014 11:48:35 +0000

Cum nu am afinităţi politice şi oricum acest forum este dedicat ştiinţei, nu vă propun o discuţie pasională cu accente politice, ci mai degrabă o discuţie care să aibă ca ţintă omul, natura umană, puterea dezinformării, rolul presei în secolul al XXI-lea.

Ca să înţelegeţi mai bine despre ce vorbesc, vă spun care sunt concluzile mele după toată această parodie pusă în scenă de jurnaliştii de la Antena3 după condamnarea şi încarcerarea lui Dan Voiculescu:
- dacă vă întrebaţi cum e posibil să subjugi un popor ca cel german, japonez, chinez etc prin propagandă, uitaţi-vă la cât de uşor jurnalişti externi Antenei 3, politicieni lăcrămoşi (o am în faţa ochilor pe Ecaterina Andronescu) şi persoane diverse au aderat la o cauză inexistentă: confiscarea libertăţii presei. O temă inexistentă stârneşte pasiuni, strânge oameni care sunt revoltaţi şi vor "sânge". Să nu uităm că atunci când citim prin cărţile de istorie ne minunăm despre incapacitatea înaintaşilor de a fi prostiţi de diverse personalităţi "carismatice", cum sunt numiţi sceleraţi ca Hitler, Mussolini etc.
- manipularea se face prin inventarea unor ameniţări care nu există (atac la liberatea presei), ignorarea completă a unui discurs coerent - bazat pe fapte, evitarea întrebărilor fireşti într-o atare situaţie, atragerea de apărători cu mintea rătăcită, ascunderea completă a subiectului (adică, un infractor, conform deciziei instanţei, a fost condamnat, iar partea din averea sa va fi confiscată, pentru a se recupera daunele).
- ridicolul şi-a atins culmea, după mine, când implicată în "plimbare" a fost inclusiv o mamă a unui tânăr mort la Revoluţie. Nu se presupune că revoluţia a fost împotriva regimului comunist, a celor care confiscaseră România înainte de revoluţie, ca Dan Voiculescu, membru al nomenclaturii?
- oamenii sunt mai creduli decât avem tendinţa să credem. Pur şi simplu un procent nedeterminat, dar semnificativ de membri ai speciei umane nu au capacitatea minimă intelectuală pentru a discerne cea mai grosolană mistificare de realitate. Practic ori aberaţie, dacă este susţinută o vreme, va strânge adepţii ei. Aşa stând lucrurile, înţelegem de ce istoria poate primi orice curs dorit de oameni cu mijloace de propagandă la îndemână.
- jurnaliştii s-au grupat, în cea mai mare parte, în mici grupări de gherilă mediatică, primind ori identificănd constant ţinte, pe care le execută cât timp este nevoie. Nu se mai ţine defel la aparenţa idependenţei, iar informaţia a dispărut printre mesaje măsluite, sortite dezinformării şi manipulării.
- "plimbarea", deşi ilegală, a atras structurile statului, ca jandarmeria, dar şi nu parchetul, care ar avea rolul lui în instigările de revoltă ale unor aşa-zişi jurnalişti. Dar se consideră probabil că s-a atins o anumită limită: nu mai poţi continua să impui legea după ce l-ai arestat pe Dan Voiculescu.

Una peste alta, pentru mine acest episod a fost unul suprarealist. Mi s-a părut că a depăşit cu multe nivelul de aberaţii pe care suntem obişnuiţi să-l receptăm în fiecare zi dacă privind la B1, Antena3, RomâniaTV şi Realitatea.

Voi ce opinie aveţi?

PS. V-aş fi recunoscător dacă nu v-aţi etala simpatiile politice. Nu veţi convinge pe nimeni, cu certitudine, să treacă în barca cealaltă.

Ce ordine a naşterilor este mai probabilă într-o maternitate: FFFFFF ori BFBBFB? De ce?

Thu, 31 Jul 2014 19:45:09 +0000

Desigur, F vine de la fată, iar B de la băiat.

Se gaseste ratiune in tot ce exista?

Sat, 19 Jul 2014 08:57:56 +0000

De-a lungul timpului, odata gasite explicatii rationale, dispar frici, mituri, credinte.

Totusi, pare ca ratiunea acopera doar un spectru al cunoasterii. Desi emotia data de muzica poate fi explicata prin reactii biochimice, aceasta nu pare sa atinga in vreun fel esenta emotiei. Cu sau fara ratiune, emotia este perceputa.

Am detaliat, insa as vrea sa formulez mai clar intrebarea.

Pusi in fata unei probleme, oamenii gandesc in mare parte la fel. Instrumentul ratiunii pare standardizat, variatiile individuale sunt minime. Procesul gandirii utilizeaza aceleasi mecanisme.

Ratiunea pare strans legata de informatie. Ratiunea traieste prin informatii si informatia este pusa in miscare de catre ratiune. Insa ratiunea nu-i nici buna nici rea. Ea poate fi utilizata atat in scopuri pozitive cat si negative.

1. Este ratiunea un mediu de cultura universal, in care tot ce creste ii imprumuta carcateristicile, este ratiunea o proprietate universala?

2. Ar putea exista alaturi de ratiune, ceva la fel de ireductibil care se regaseste in tot ce exista si putem cunoaste/trai/experimenta?

Ar putea fi teoretizate şi demonstrate posibile diferenţe de personalitate caracteristice evoluţioniştilor, respectiv creaţioniştilor?

Tue, 01 Jul 2014 22:21:53 +0000

Dacă consideraţi că există astfel de diferenţe, ar putea fi enumerate ceva particularităţi specifice celor ce privesc viaţa din perspectivă evoluţionistă, respectiv celor ce o percep din perspectivă creaţionistă? Care ar fi trăsăturile de personalitate şi/sau tipul de gândire predominant ce consideraţi că ar putea corela pozitiv şi semnificativ cu o percepţie asupra vieţii din prisma evoluţionismului? Dar în ceea ce priveşte percepţia creaţionistă?

Ce înțelegeți prin perfecțiune?

Mon, 23 Jun 2014 03:57:29 +0000

Am văzut că mulți dintre noi dau imbold altora, cu cea mai bună intenție, de a alege "calea perfecțiunii", Sunt curios: 1) ce să înțeleg eu din acest imbold? 2) Ce este perfecțiunea?

Cât de rău poate fi răul?

Sat, 31 May 2014 20:55:29 +0000

Sunt curios cine poate imagina cel mai rău, mai odios şi mai monstruos scenariu la care cineva ar putea fi supus. Până unde poate merge imaginaţia omului când vine vorba de abuzuri? Probabil sună puţin ciudat, probabil este ciudat, dar mi-a venit ideea asta creaţă în momentul în care mi-am dat seama că eu nu pot imagina scenarii mai rele şi mai groteşti decât abuzurile fizice, violurile şi crimele sângeroase, ceea ce se şi întâmplă zilnic în frumoasa societate. Ar putea exista forme de abuz mai mari decât acestea? Când vine vorba de un scenariu pozitiv, mă duce mintea să imaginez un scenariu ideal, dar când vine vorba de ceva negativ neuronii mei refuză categoric să producă astfel de scenarii. Ar putea exista ceva mai rău decât ororile trecutului? Se bagă cineva pentru titlul de cel mai diabolic scenariu?

Prezentul nivel al cunoaşterii şi implicitul progres ştiinţific, ar fi putut avea loc într-o lume lipsită de constrângeri şi conducători?

Thu, 29 May 2014 21:37:52 +0000

Are omul puterea să evolueze sub toate aspectele posibile, trăind într-o lume perfect liberă, deci nefiind constrâns şi condus de nimeni?

Ar putea omenirea să reprezinte cea mai evoluată formă de viaţă din punct de vedere moral?

Dreptul fundamental al omului la libertate ar putea fi cu adevarat respectat, sau pot fi acceptate şi nişte mai mici ori mai mari derapaje prin care liberatea să fie constrânsă?

Poate fi omul o fiinţă dreaptă şi cu adevărat liberă, sau e doar o utopie?

Dacă aceste lucruri ar putea fi trăite la nivel individual şi/sau în grupuri mici, de ce nu ar putea fi aplicate şi pe grupuri mai mari?

Dacă toate aceste lucruri ar putea fi posibile, de ce totuşi nu se întâmplă?

Eu înţeleg că toţi oamenii sunt diferiţi, dar de ce nu poate exista o majoritate covârşitoare de oameni buni, drepţi, cu dorinţă de evoluţie şi pe plan moral, nu doar ştiinţific?

La ce bun să trimitem oameni pe Lună, Marte etc. dacă nu putem trăi în armonie aici pe Pământ?

Unde incepe si unde se termina rasismul?

Sat, 10 May 2014 09:46:13 +0000

Poate ati aflat de un incident petrecut zilele trecute si inclus in categoria comportamentelor rasiste. In timpul unui meci de fotbal al echipei FC Barcelona, pe terenul lui Villareal, un suporter al formatiei locale a aruncat o banana spre Dani Alves, jucatorul Barcelonei (daca e sa ne luam dupa declaratia din clipul video de mai jos, nu a fost chiar asa, dar sa presupunem ca asta ar fi fost intentia "agresorului", adica sa arunce banana catre fotbalist). Jucatorul Barcelonei a avut o reactie neasteptata, ridicand banana si muscand din ea. Acest raspuns a fost factorul declansator al unei campanii online de sustinere a lui Alves si a cauzei luptei impotriva rasismului.

Am citit acum cateva minute ca suporterul respectiv a fost concediat de la locul de munca si e chiar in pericol sa fie judecat pentru acuzatii de rasism.

Mie personal mi se pare ca ar fi exagerat sa isi piarda libertatea, cum exagerat a fost si sa isi piarda locul de munca. Pana si fotbalistul Barcelonei a fost surprins de amploarea pe care a luat-o incidentul si banuiesc ca, inevitabil, se simte si putin vinovat, desi e clar ca singura lui "vina" a fost ca a avut o reactie neasteptata, catalogata de unii chiar geniala.

Ma intreb daca din toate aceste campanii anti-rasism, perfect justificate de trecutul umanitatii, nu se ajunge uneori in cealalta extrema.

Ce parere aveti despre acest incident si efectele sale? Chiar e vorba de un caz de rasism in opinia dvs.? Putem sa excludem contextul in care s-a intamplat incidentul (in mijlocul unei galerii de fotbal) din discutie? Vi se pare corect ca respectivul sa isi piarda slujba si, cine stie, poate chiar si libertatea?

Care e diferenta dintre aruncatul cu o banana catre un individ metis si, de pilda, ironiile pe seama formei nasului cuiva?

http://www.theguardian.com/football/video/2014/may/02/villarreal-fans-protest-dani-alves-banana-thrower-arrest-video

http://www.independent.co.uk/sport/football/european/dani-alves-banana-incident-villarreal-fined-12000-after-abuse-of-barcelona-star-but-escape-stadium-ban-9333863.html

Ce e mai probabil să fie Victor, ţăran (lucrător al pământului) ori cercetător?

Sun, 23 Mar 2014 18:54:29 +0000

Avem următoarea poveste: Victor e un ins din România, atent la detalii, decent, cu respect pentru familia sa şi pentru ceilalţi membri ai societăţii.

Ce e mai probabil să fie el: ţăran (lucrător al pământului) ori cercetător?

De ce?

Este posibil sa avem o constiinta care dupa moartea biologica paraseste corpul biologic?

Fri, 21 Mar 2014 07:00:52 +0000

Unde este stocata informatia memoriei,an constiinta care paraseste corpul biologic sauan creier?Dece an atatea marturi subiectii asi amintesc experientele extracorporale?Plecand de la premisa ca aceasta constiinta exista se ridica antrebarea:-Acolo deunde vin si se duc constiintele sa nu fi anvatat noi nimic,pana acum decand exista constiintele noastre?Sa nu avem noi echipamentele noastre,acolo unde se duc constiintele noastre?Este posibil sa ne fie limitata memoria doar la existenta an curs,limitare facuta an creierul biologic?Daca exista o constiinta detasabila de corpul biologica persoane din afara planetei se pot reancarna pe planeta?Din ce material este construita constiinta noastra?Constiinta,are elemente prin care poate fi individualizata?Multumesc.

Unde este stocată informaţia memoriei? În conştiinţa care părăseşte corpul sau în creier? De ce în atâtea mărturii subiecţii îşi amintesc experienţele extracorporale? Plecând de la premisa că această conştiinţă există, se ridică întrebarea: acolo de unde vin şi se duc conştiinţele să nu fi învăţat noi nimic până acum de când există conştiinţele noastre? Să nu avem noi echipamentele noastre acolo unde se duc conştiinţele noastre? Este posibil să ne fie limitată memoria doar la existenţa în curs, limitare făcută în cxreierul biologic? Dacă există o conştiinţă detaşabilă de corpul biologic, persoane din a ara planetei se pot reîncarna pe planetă? Din ce material este contruită conştiinţa noastră? Conştiinţa are elemente prin care poate fi individualizată?

Mulţumesc,

Dumnezeu are un Dumnezeu?

Mon, 10 Mar 2014 11:01:03 +0000

si mai am 2 intrebari mai mici: de ce in rai este urat? iar dracul este prietenul cel mai bun a lui dumnezeu?

Dintre motivaţia intrinsecă şi cea extrinsecă, care ar fi motivaţia ta predominantă în activitatea pe care o prestezi?

Sat, 22 Feb 2014 20:59:02 +0000

Dacă ar fi să te gândeşti la o pondere între cele două tipuri de motivaţii, intrinsecă, respectiv extrinsecă, cum ar arată procentual această pondere? Cât la sută simţi că eşti motivat intrinsec şi cât extrinsec?

Ce stimulează sau motivează oamenii să fie performanţi în munca lor?

Sat, 22 Feb 2014 11:58:15 +0000

Între cele mai cunoscute stimulente este competiţia dintre oameni, banii care pot fi câştigaţi, sau avantajele materiale. În tezele prezente în ideologia comunistă, se pune că tocmai că nu competiţia ci colaborarea este cea care este mai importantă, iar stimularea nu este banul ci sentimentul că ai contribuit la binele colectiv.

Lăsând totuşi la o parte discuţiile despre comunism sau capitalism, care ar fi de fapt adevăratele stimulente pentru un om, legate de muncă şi ce menţine o motivaţie vie?