Scientia QA - Intrebari si raspunsuri recente in Psihologie - Filozofie

Raspuns: Asta să fie cauza analfabetismului funcțional de la noi?

Thu, 13 Feb 2025 18:03:29 +0000

Salut ! Eu cunosc cauza acestui analfabetism funcțional și-o am in teorie !

E o teorie extrem de complicata ,atât de complicata încât e foarte greu sa convingi pe cineva chiar și cu dovezi !

Nu are legătura cu școala ,cu absolut nimic din tot ce știți !

Tot ce pot sa va dau din casa pentru ca teoria inca nu e publica ,e ca doar o anumită categorie procreeaza acest tipar de om ! E un tip de om așa cum sunt persoanele LGBT ca sa dau un exemplu ! Știu ca pare greu de crezut ce zic dar va spun ,teoria e una extrem de grea și alambicată !

Iar categoria e cea de la mijloc in sus in societate ( doctori ,profesori ,psihologi etc) Practic tot ce credem noi a fi intelectuali ! Ceilalți din pătura de jos nu pot da analfabetism funcțional !

Sunt 2 chestii ascunse una in alta iar oamenii pleacă pe fenta !

Una e sa fii prost pentru faptul ca n-ai citit si sa inventezi bazaconii și cu totul alta sa citesti și sa nu înțelegi !

"Stiu ca nu stiu nimic", sofism sau nu?

Sun, 12 Jun 2022 06:53:43 +0000

Cred ca multa lume stie de aceste cuvinte atribuite lui Socrate. Socrate nu a lasat vreo lucrare scrisa, asa ca din filosofia socratica a ramas ce ne-a fost transmis de catre cei ce i-au fost prieteni sau parteneri de dialog.

Sofismele sunt afirmatii false dar aparent valide.

"Stiu ca....." presupune ca stiu ceva.

"......nu stiu nimic" presupune ca nu stiu nimic.

Daca nu stiu nimic inseamna ca nu pot sti "Stiu ca...".

Din cate am inteles Socrate era impotriva sofistilor pentru ca se pare ca sofistii nu urmareau cunoasterea vreunui adevar ci succesul social si economic prin instruirea tinerilor in utilizarea mestesugita a cuvintelor astfel incat sa convinga auditoriul.

E ciudat ca tocmai aceasta afirmatie a strabatut secolele de la Socrate incoa'.

Ma gandesc ca Socrate e un fenomen "reactiv" la curentul sofist. Poate ca uneori a imprumutat astfel de artificii ale limbajului ca punct de plecare pentru deschiderea in fata dialecticii.

Adica, daca ma angajez intr-un dialog pentru aflarea unui adevar, trebuie sa plec de la premisa ca stiu ca nu stiu nimic.

Sau "Stiu ca..." se petrece acum.

"Nu stiu nimic...." se petrece in alt acum.

Se poate ca am stiut ceva la inceputul gandului, dar apoi nu am mai stiut.

Si in acest caz timpul ar fi imanent cunoasterii? Adica orice cunoastere se petrece in timp, inclusiv cunoasterea autoreferentiala a mintii si in acest caz ar fi timpul suficient pentru trecerea de la starea de necunoscator la aceea de cunoscator?

Oare cum ar mai putea fi inteles acest enunt fara sa se autoanuleze?

Raspuns: Este acesta un paradox?

Wed, 06 Apr 2022 03:14:16 +0000

Afirmati B este usor verificabila intr-o schema cu multimi

Raspuns: Camera Mariei. Un experiment. Vreo concluzie?

Tue, 25 May 2021 05:47:33 +0000

Pe scurt, în opinia mea nu exista liber arbitru iar Maria desi știe atât de multe despre culori nu le poate experimenta, 'trai'. În principiu noi interactionam cu lumea printr-un gând sau o emoție, o senzație. Este bine știuta clasificarea culorilor în culori 'calde' (roșu, galben, portocaliu, etc) și culori 'reci' (albastru, verde, violet, etc). Desi Maria știe ca rosul este o culoare calda, nu va avea senzația căldurii dacă i se va spune ca pereții camerei ei sunt vopsiti în roșu. Asta pentru ca nu a dezvoltat asocieri între culori și senzații fizice, aproape ca un reflex condiționat. Cei care meditează sau au avut near death experiences încearcă sa descrie ce au văzut sau au simțit dar recunosc cu toții ca e foarte greu pentru ca nu exista echivalente în lumea noastră fizica. În plus experimentele în domeniul fizicii cuantice au arătat ca prezenta 'observatorului' într-un experiment modifica întotdeauna condițiile experimentului, de unde concluzia ca suntem un 'tot' unic, nu exista separare între noi. De aceea cred ca în aceleași condiții descrise în video Maria va avea o experiență diferită de Dana sau Irina sau oricine altcineva.

Raspuns: Cum va fi viitorul? Se vor schimba oamenii?

Wed, 05 May 2021 06:58:54 +0000

Doar schimbari de suprafata nimic cu transmitere ereditara. odata ce nici 2000 de ani de crestinism nu a redus cine stie ce violenta si ticalosia inradacinata in specie.

Raspuns: Poate managementul limbajului altera natura umană?

Wed, 21 Apr 2021 13:53:56 +0000

Raul sta in siluirea limbajului in pervertirea lui semantica si asta chiar si in posibile scopuri nobile pe principiul criminal dar nonmachiavelic al scopului scuzand orice mijloc pentruca nicaieri Machiavel nu-l afirma explicit in forma asta , ci este extras din cartea sa de cine a dorit raul si civilizatia europeana din pacate l-a dorit pentruca se putea extrage si un alt dicton, cel natural cel conform caracterului uman nonanimalic , noetic al omulul si care este:"Scopul nu scuza orice mijloc" si paternitatea dictonului imi aparine pana nu o revendica altcineva cu dovezi in sensul acesta. :)

Cum sa spun ca rasa in cazul omului,ca biologia nu-mi da voie sa elimin notiunea la animale unde am si creat rase noi, la caini chiar cate am dorit, este un concept cultural cum sta scris mare la muzeul de stiinte naturale din Geneva , un echivalent elvetian al muzeului Antipa?

Cum sa explic chestia asta cu un concept cultural unui copil de trei ani care nu a auzit de rase dar pus in fata unor africani cu toate caracteisticile vizibile ale rasei lor si evident marcate si pentru el si pentru noi si a unor nonnegri adica a unor europeni si asiatici si trebuind sa le separe in doua grupe de neamuri explicandu-i ca acolo sunt doua neamuri si ca el trebuie sa puna intr-o parte pe unii si in cealalta parte pe ceilalti, va separa grupul uman exact asa cum ne asteptam sa o faca adica in negri si nonnegrii .

Sau cum sa explic unui elev care invata la scoala la istoria antica despre popoarele semitice si intelege ca arabii fiind ei tot semiti duc cu evreii un razboi intrasemitic adica o fi el religios, economic sau cum dorim dar nu si unul rasial.

Si exemple de siluire semantice sunt nenumarate si unul este chiar faptul oribil ca Hitler pe care niu-l dadeau cunostintele afara din casa si cred ca nu deosebea rasa de specie scrie in Mein Kamp ca evreii sunt o alta specie adica daca mergem in consecintele abjectiei acesteia ezulta ca ar putea fi si consumati de non evrei ca aliment bogat in proteine adica si mancati canibalic si nu numai exterminati in lagarele acelea odioase.

Etc etc....

Despre refrene precum "this is the end of the world as we know it"...

Sun, 26 Jul 2020 14:48:05 +0000

Pe perioada de lockdown, în mare, statele în care trăim ne-au ”obligat” să facem doar lucruri care contează. Vrând-nevrând, ne-am concentrat asupra slujbelor noastre, unii doar de la distanță / de acasă, ne-am concentrat asupra familiei într-o manieră care ar trebui, probabil, să facă parte din cotidian, ne-am concentrat asupra sanatatii si igienei, am minimizat pe cât posibil interacțiunile directe cu oameni necunoscuți stând foarte puțin pe străzi, în magazine ori în transportul în comun (nimic rău în asta, aș zice), ne-am cultivat vrând-nevrând pasiunile, dacă le avem și pot fi cultivate din propria ogradă (la mine a fost vorba îndeosebi de filme online).

In mare, nu am putut face lucruri care, de altfel, nu înseamnă nimic pe termen lung pentru noi, ca membri ai Homo Sapiens: nu am putut merge în concedii în străinătate, nu am ajuns "la mare și la munte", nu am putut sta cu orele să căscăm gura și să ne umplem burdihanele prin magazine și mall-uri. Ba unii nu am stat nici măcar la birou, iar unora le-a plăcut asta.

Statele insele, au uitat pentru o vreme si de razboaie...

Imaginați-vă cum li s-ar fi părut străbunicilor și bunicilor noștri ”chinul” trăit de noi în perioada ”stării de urgență”. O viață minunată, cred, pentru un procent foarte important dintre ei. Cel mai straniu mi se pare să vorbesc despre cât de greu e de trăit acum, pe pandemie, cu generația părinților noștri, oameni născuți și crescuti in anii '50. Pensionarii care, in cea mai mare parte a tineretii lor, nu au cunoscut ideea de supermarket, mall ori pe cea de concediu in strainatate...

Dincolo de disconfortul psihic si de pericolul fizic, foarte prezent, deloc de neglijat, unul imens, adus de aparitia acestui virus, daca stam sa analizam atent, perioadele noastre de lockdown ar fi fost perioade bune in alte epoci, nu foarte demult apuse...

Cum anume, prin ce mecanisme au devenit oamenii din România atât de diferiți în acești 30 de ani de democrație? Suntem atat de usor maleabili, ca personalitate? Chiar atat de "supt vremi" e bietul Homo Sapiens? Se va schimba asta vreodata?

Si, ca sa intreb si ceva din perspectiva strict umana, presupunand ca nu ne vom mai intoarce niciodata la ”viata de dinainte”, ce anume credeti ca va va lipsi cel mai mult? Mie personal, acum cateva zile cineva mi-a intins mana. Dupa jumatate de secunda de gandire, am intins-o si eu, realizand ca nu am mai facut asta de mai bine de 4 luni de zile. Cred ca imbratisarile si strangerile autentice de mana imi vor lipsi foarte tare...

Raspuns: Îl va băga cineva în seamă pe Bill Gates?

Fri, 24 Jul 2020 15:35:42 +0000

Peste zece ani va fi un vis frumos în comparație cu Covid 29. Cei ce zic că statul, societatea cheltuie bani pentru a salva oameni sînt neștiutori! Banii, de fapt, îi îmbogățesc pe cine trebuie.

Raspuns: De ce ar fi viața oamenilor mai valoroasă decât cea a altor viețuitoare de pe Terra?

Fri, 24 Jul 2020 15:25:08 +0000

Valoroasă pentru cine? Pentru oameni viața oamenilor e mai valoroasă. Pentru musculițe viața musculițelor e mai valoroasă.

Au cei de la Depeche Mode dreptate?

Thu, 23 Jul 2020 13:44:15 +0000

Oricine a intrat în adolescență ca mine, la începutul anilor '90, chiar dacă a cochetat cu rock-ul, a ascultat, fie și de nevoie, forțat de prieteni și conjuncturi, hit-urile Depeche Mode.

În celebrul hit ”Enjoy the silence”, cei de la Depeche Mode ne spun că:

----------------------------------------

Vows are spoken
To be broken
Feelings are intense
Words are trivial
Pleasures remain
So does the pain
Words are meaningless
And forgettable

----------------------------------------------

Am bolduit ceea ce m-a surprins azi reascultând o melodie pe care am iubit-o nespus atunci, fără să dau nici măcar un pic atenție versurilor (oricum înțelegerea englezei nu-mi permitea așa ceva la vremea respectivă).

Și întrebarea e: ce credeți că lasă o amprentă mai puternică asupra unei ființe umane în formare: plăcerile și durerile resimțite, sau cuvintele, adică, altfel spus, înțelegerea prin metode raționale a realității, asta în caz că individul respectiv are șansa de a avea parte de așa ceva în anii de formare?

Raspuns: De ce unele melodii rămân "lipite" de creierul meu?

Tue, 13 Mar 2018 15:40:42 +0000

Cercetări recente arată că percepţia muzicală are loc în atât în aşa-numitele zone auditive ale creierului, dar şi în cortexul vizual şi în părţile primitive cerebrale. Prin intermediul sistemului limbic (responsabil pentru emoţii), muzica ar avea acea putere de influenţare a stării de spirit.

Nu cred că se cunoaşte de ce o melodie se repetă aparent la nesfârşit în creierul nostru. Un studiu efectuat acum 10 ani de psihologul James J.Kellaris a descoperit că melodiile care au cea mai mare probabilitate de a se lipi de noi sunt caracterizate de simplitate şi conţin elemente repetitive.

Din fosta secțiune Q&A

Raspuns: Cum definim "realul"? Există realitate obiectivă?

Sun, 04 Mar 2018 09:09:44 +0000

Realitatea este cu mult mai presus de simturile noastre. Cert este ca noi ne-am extins simturile cu ajutorul tehnologiei si vom continua sa ni le extindem. Totusi "realitatea" este o interpretare a creierului nostru... nu putem vedea dincolo de limitele configuratiei lui, chiar si prin tehnologie. Doar daca cumva am putea simti tot ce se intampla in Univers, atunci am descoperi adevarata Realitate, cea universal valabila.

Din fosta secțiune Q&A

Raspuns: Ce mecanisme psihologice ”îi țin în viață” pe cei care cred că Pământul e plat?

Sun, 03 Dec 2017 21:44:31 +0000

Poate greșesc, dar din cunoștințele mele doar oamenii religioși cred că Pământul este plat. Eu n-am auzit niciodată un ateu care să aibă o astfel de convingere ridicolă. Religioșii, fie ei musulmani, evrei sau creștini, au o astfel de convingere deoarece ei cred orbește ce scrie în Coran, Tora, sau Biblie. Consideră o blasfemie să te îndoiești de cartea sfântă. Aceste convingeri ale pământului plat au degenerat și au prins tot mai bine la publicul naiv și datorită faptului că niște teologi au scornit diverse argumente cu pretenții de a fi logice în favoarea convingerii lor.
Mecanismul psihic din spatele convingerii că Pământul este plat, cred că este fix același mecanism din spatele oricărei convingeri religioase. Astfel de convingeri sunt rezistente la argumentația logică, e un soi de încăpățânare și cu siguranță trădează o imaturitate cognitivă, intelectuală. Oamenii religioși, cei habotnici în principal, au puține convingeri dar ferme. Au și o aroganță specifică ce-i împiedică să vadă, să înțeleagă și să accepte alte argumente contrare lumii lor imaginare.

Vineri două domnișoare/doamne martore ale lui Iehova mi-au bătut la ușă și după ce le-am spus că nu sunt interesat de iluziile lor religioase, m-au întrebat dacă nu cred într-un proiectant inteligent și spre surprinderea mea m-au întrebat ce părere am de faptul că Biblia a spus că Pământul este rotund cu câteva sute de ani înainte că acest lucru sa fie descoperit și confirmat de știință. Chiar m-au surprins cu această nouă abordare a lor. În principiu dogmele religioase sunt rigide, dar uneori acestea se schimbă în funcție de interesele lor. Dacă marii teologi vor începe să argumenteze că Pământul are forma unui cub, cei care azi cred că Pământul este plat vor crede că Pământul are forma unui cub. Cred că e vorba de puterea unora de a manipula pe cei imaturi atât cognitiv, cât și emoțional, iar acești oameni sunt ignoranți și naivi, fiind mai ușor să-i păcălești deca să-i convingi că au fost mințiți.

Raspuns: În ce fel "indeterminismul" din lumea cuantică afectează lumea la scară macro?

Sun, 03 Dec 2017 17:47:13 +0000

Probabil la nivel subatomic au loc prelucrari ale informatiei ce sunt transmise la nivel macro, iar ce vede observatorul sunt doar secvente nu un ansamblu. E ca si cum intr-o fabrica se construiesc prefabricate iar in alta se ansambleaza.

Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofia-științei" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Raspuns: Dacă "Dumnezeu nu joacă zaruri", nu înseamnă că trăim într-un Univers în care viitorul este conținut în prezent?

Sun, 03 Dec 2017 17:35:02 +0000

Viitorul are o doza infinita de prezent !

Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofia-științei" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Raspuns: Pe o scară de la 1 la 100, unde credeți că ne aflăm cu evoluția științei?

Sun, 03 Dec 2017 17:23:59 +0000

Eu cred ca ne aflam undeva pe la 60, cu un pic de indulgenta. Insa, s-ar putea si mai mult daca nu s-ar mai risipi banii in razboaie si in terorism. Cred ca marile centre universitare ale lumii, din tarile bogate, ar trebui sa investeasca si mai mult in tarile sarace, sa-si deschida filiale unde sa gazduiasca supercreierele. Iar Romania n-ar face rabat de la statutul de tara saraca (eu i-as da 5 pe scara ta, tot cu indulgenta), unde invatamantul dar si R&D sunt cvasiinexistente.

Gandeste-te, sunt unii oameni care-ti fac calcule mai rapid decat tastezi tu pe calculator, asta inseamna ca mintea umana este in stare de mult mai mult decat sa conceapa un Kalashnikov.

Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofia-științei" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Raspuns: Cum de numărul bărbaţilor este (cvasi)egal cu cel al femeilor?

Sun, 03 Dec 2017 17:13:47 +0000

Pentru că in timpul fecundării ovulului probabilitatea de a fi băiat sau fată este de 50-50%. (părere personală)

Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofia-științei" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Raspuns: Care e semnificația conceptului de relativitate lingvistică?

Sun, 03 Dec 2017 08:20:13 +0000

Relativitatea lingvistica, teorie aparuta in prima jumatate a secolului 20, spune ca limbajul ghideaza gandirea. Gandim functie de limbajul avut la dispozitie. Aceasta inseamna ca vorbitorii de limbi diferite ar trebui sa experimenteze in mod diferit realitatea.

Initial s-a crezut ca sunt dovezi in sprijinul acestei teorii, dat fiind ca s-a descoperit ca americanii Zuni, care nu au termeni pentru galben si portocaliu au dificultati in a-si aminti daca un lucru este galben ori portacoliu - in fapt daca sunt diferente de culoare intre lucruri galbene si portocalii.

In 1972 insa, Eleanor Rosch arata ca lucrurile nu sunt chiar asa, testand principiul pe o populatie din Noua Guinee care nu avea termeni decat pentru alb si negru, dar care a putut face diferenta dintre diferitele culori.

Teoria relativitatii lingvistice a inceput apoi sa piarda teren in fata gramaticii transformationale a lui Noam Chomsky, care afirma ca limbile vorbite de om sunt asemanatoare ca structura, iar acest lucru este explicat de faptul ca regulile gramaticale sunt preexistente in creier, care are o zona specializata pentru limbaj.

Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofie" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Raspuns: Mai este filozofia utilă astăzi? Cum mai ajută unei persoane studiul filozofiei?

Sun, 03 Dec 2017 08:15:32 +0000

Draga Ionela,

Daca pui aceasta intrebare si iti exprimi si indoiala cu privire la necesitatea ei inseamna ca nu stii ce-i filosofia si care este rostul ei. Dar asta nu este un repros, 99% din oameni nu stiu, fiindca notiunile despre filosofie predate in scoala, la liceu sunt niste tampenii.

La facultatea de filosofie se studiaza (sau se studia inainte de 89 ) tot ce faceau celelalte facultati de stiinte la un loc. (Istorie, Religie, Epistemologie, Etica, Estetica, Logica, Fundamentele biologiei, fizicii, chimiei, matematicii, Axiologie, Antropologie, Doctrine politice, Doctrine economice, Socialism, Marxism, Sociologie, Psihologie, Pedagogie, Drept, sa.

Fara filosofie nimic nu ar fi fost realizat in lume. Pentru cel neavizat stiinta este cea care aduce progresul, dar putini stiu ca filosofia foreaza in necunoscut trasand drumul ce urmeaza a fi strabatut de catre cercetatorii stiintei. Ei valideaza sau invalideaza din urma ideile proiectate de gandirea filosofica cu mult timp inainte ca experimentul stiintific sa fie posibil. Omul de stiinta are o gandire incorsetata de propriile legi aplicabile pe o arie mica de realitate si deci el nu va putea sa se aventureze in teorii ce pot devansa cu mii de ani realitatea.

Apoi sunt probleme eterne ale gandirii care nu pot fi analizate decat de filosofie, nicio alta disciplina nu se poate incumeta sa abordeze teme ca: sensul vietii, ce este fiinta, de ce-a aparut ea, ce este divinitatea, de ce murim, ce se intampla dincolo de noi, de univers, etc.

Filosofia este singura indeletnicire care nu este o meserie, de la filosofie se iese cult, meseria este aceea de ganditor. Faptul ca un absolvent se angazeaza profesor la scoala este de fapt o abdicare de la misiunea sa, din pacate. Vocatia filosofului este aceea de a creea sisteme de gandire ca hrana pentru cohortele de oameni de stiinta.

Sper sa te fi lamurit.

Sa auzim de bine!

Valeriu

Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofie" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Raspuns: Cum putem demonstra că avem liber-arbitru?

Sat, 02 Dec 2017 12:14:11 +0000

De la inceput trebuie sa mentionez ca nu cred ca se poate pune problema de a se demonstra ceva in legatura cu o constructie pur artificiala care exista doar pentru confortul psihic uman (psihicul este cumva analog softului calculatoarelor).

Liberul arbitru este in asertiunea mea doar un "program de actiune" destinat numai oamenilor și care nu permite softului-ului uman sa ajunga in situatii imposibile sau sa intre fara protectie in zona de actiune a unor paradoxuri ca urmare a accesarii unor noi informatii sau a compilarii in comun a celor deja cunoscute.

Sa facem deosebirea intre protectie soft și protectiile hardware existente in organismele biologice (creierul nu permite aparitia unor stari de zero pe zero de exemplu... intotdeauna va alege dintre doua stari posibile aleator una dintre ele si va retine ca aceea era unica stare... de aceea nu vedem oameni "blocati" pe strazi)
Revenind...
Pentru a putea discuta si nu monologa trebuie mai intai sa fie precizata gramatica folosita si apoi ca acea gramatica sa fie inteleasa de participanti.

Deci ce intelegeti dumneavoastra prin "liber-arbitru"?

Poate: "Liberul arbitru este puterea sau abilitatea unei minti umane de a alege cursul unei actiuni sau de a lua o decizie fara a fi influentat de factori externi coercitivi/corectori inclusiv actiuni divine."

Se poate demonstra ca ceva exista aratand ca existenta contrariului nu este posibila.

Deci sa ne inchipuim contrariul: nu exista liber-arbitru.

Pe cale de consecinta tot ce ne inconjoara are existenta predeterminata (pe baze temporale extinse - toata viata de la nastere la moarte sau limitate - pe baza de fractiuni temporale tinzand spre zero).

Automat ceva/cineva trebuie sa stocheze toate aceste date si sa decida pe baza informatiei existente pentru fiecare caz in parte de fiecare data.

Complexitatea unui astfel de model de lucru ar depasi rapid capacitatea oricarei fiinte/angrenaj deoarece nu numai ca trebuie sa retina/ajusteze/modifice starea celorlalti (aici nu vorbim numai de oameni ci de fiecare stare a materiei universului si a subdiviziunilor acesteia) ci de fiecare data trebuie sa isi retina si starea proprie si sa o ajusteze si pe aceeea de fiecare cand modifica starea celorlalti.

Ar trebui sa se tina minte cum se tine minte tinandu-i minte pe altii. Un ciclu inchis care nu poate exista.

Solutia ar fi sa se opereze pe structuri tip arbore cu pe noduri individuale de decizie (stanga-dreapta, sus-jos, bine-rau..etc.).... practic sa fie "liber-arbitru" la nivel de ramura (om, atom..etc.).

qed

Consecinta este ca la fiecare nod-decizie nu s-ar putea prezice ce se va alege deci trebuie alocat spatiu pentru ambele actiuni posibile si asta implica existenta unei multitudini de tine insuti care, utilizand "liberul arbitru", au luat decizii despre care cred ca este "unica decizie".

Intrebarea care se naste este urmatoarea: sa stie ca la nivel de ramura exista liber arbitru multumeste mintea umana?

Sa refrazez: Este multumita o persoana sa stie ca la nivel individual exista liber arbitru dar la nivel general (omenire, sistem solar, univers) ar putea sa nu existe?

Statistica, se stie, nu poate opera coerent decat pe "numere mari".

Apropo, prezicatorii s-ar putea sa acceseze ramura din arbore cea corecta si atunci prezicerea "se adevereste", dar de cele mai multe ori "nu mori, nu te casatoresti si nu castigi la loto" ca asa a zis prezicatorul.

Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofie" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Raspuns: Ce este inteligența? Exista vreo metodă universal aplicabilă de a o cuantifica?

Sat, 02 Dec 2017 12:02:37 +0000

Toti oamenii sunt la fel de inteligenti. "Baza de date" difera. Un om al naturii nu se descurca daca-l aduci in civilizatie, cum nici tu nu te-ai descurca sa zicem in jungla. Insa progresiv fiecare din voi v-ati adapta mediului (Upgrade al bazei de date). Aici e adevaratul test intre indivizi.... un test ce presupune o activitate cerebrala de aceeasi frecventa si lungime de unda. Pentru a cuantifica inteligenta prin comparatie a 2 indivizi neaparat acestia trebuie sa fie intr-o rezonanta cerebrala (aceeasi frecventa si lungime de unda), altfel testul n-ar avea rationament....... Daca eu stiu sa transmit si tu sa receptionezi suntem la fel de inteligenti. Daca un nebun cu logica simbolica e greu de perceput la fel si el ne percepe greu deci testul de inteligenta nu se poate desfasura........ Suntem la fel!!!!!

Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofie" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Raspuns: Ce sunt memele?

Sat, 02 Dec 2017 10:55:04 +0000

Urmăreşte eventual şi prelegerea Susanei Blackmore „on memes and temes” de pe TED. Are şi subtitrarea în limba română prezentarea lui Kevin Kelly „how technology evolves”, din nou, cu subtitrare în limba română.

Mi se pare că Susan Blackmore este cea care a introdus acest concept în primul rând. Ideea este cumva preluată şi adaptată din cartea lui Dawkins „Gena egoistă” (disponibilă în limba română la Ed. Tehnică). Dawkins era de părere că genele „doresc” doar supravieţuirea şi înmulţirea, folosind orice mijloace la îndemână. Memele sunt similare genelor, dar nu au o existenţa materială propriu-zisă ci reprezintă obiceiuri, idei sau cuvinte întipărite în memoria fiecăruia. Ai ghicit, şi acestea doresc supravieţuirea şi înmulţirea.

Subiectul nu e prea ştiinţific după mine, ci mai mult filozofic. Se bazează pe teoria evoluţiei a lui Darwin (o carte pe care, din nou, o poţi procura în limba română), cu multe „dacă, atunci”-uri, interpretată în fel şi chip. Oricum, speculaţiile sunt tot timpul interesante, să nu uităm însă de raţiune.

Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofie" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Raspuns: De ce decad civilizațiile lumii?

Sat, 02 Dec 2017 10:46:30 +0000

Salut Antic,

Presupun că îți dai seama de complexitatea răspunsului pe care îl cere întrebarea ta. Eu mă îndoiesc de faptul că un răspuns cu adevărat satisfăcător la această întrebare s-ar putea formula aici, sau chiar și într-o singură carte.

Eu personal nu cred că îți pot răspunde la întrebare, însă aș putea ajuta curiozității tale prin câteva referințe.

Prima dintre ele este teoria mecanicii civilizațiilor în care avem un reprezentant de seamă: Neagu Djuvara. Oricât de complicat ar părea numele acestei discipline dânsul are darul de a o explica foarte pe înțelesul profanilor. Pe internet, dar mai ales pe youtube poți găsi multe interviuri realizate de domnul Djuvara cu privire la acest subiect.

O altă referință ar fi ”Istorie și utopie” a lui Emil Cioran. Însă ai putea să nu te rezumi doar la această carte a lui.

Alte referințe le poți găsi ușor pornind de la cele două de mai sus.

Mai multe detalii nu îti pot da in mod succint pentru că nu am nici loc, nici timp, dar mai ales nu am cunostințele necesare structurării unui răspuns complet, deși e un domeniu de interes și pentru mine.

Succes în căutări!

Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofie" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Raspuns: De ce nu se vorbeşte aceeaşi limbă pe toată planeta?

Sat, 02 Dec 2017 09:07:42 +0000

Mihai, nu vezi raspunsul pentru ca in argumentatia ta ai pierdut elemente importante de antropogeneza ! Unele nu au legatura directa cu problema, dar le amintesc totusi:

1. Desi se mentine ideea ca primele hominide "au locuit" in Africa, nu a existat un singur centru genic - un sat cum il numesti tu, au existat mai multe subspecii de hominide migrand in serii si reintalnindu-se ulterior, unele au pierit, dar cei care au rezistat au facut schimb de gene in mod repetat, urmasii "imbogatindu-se" cu caracteristici superioare. In termenii actuali, evolutia nu mai trebuie privita ca un copac cu o unica radacina, ci ca un fel de bazin hidrografic, in care unele cursuri de apa se pierd in pamant, altele se intretaie, etc. Noi, ca supravietuitori, mostenim cele mai bune gene provenite de la multe populatii separate, cum a fost de pilda si Omul de Neanderthal, etc.

Situatia este asemanatoare cu originea etnica - eu ma bat cu pumnul in piept ca sunt roman neaos (homo sapiens) - dar stra-strabunica mea din partea mamei era poloneza si stra-strabunicul meu din partea tatalui era sarb - "intalnirile" fiind favorizate de migratia populatiilor.

2. Iata slabiciunea in teoria ta: Stramosii au comunicat multa vreme numai prin maraituri si semne ! Nu aveau un limbaj ! Se considera ca limbajul - intai foarte rudimentar- a aparut cam cu 35-40.000 de mii de ani in urma. La acea data, diversele triburi se imprastiasera aproape prin toata lumea!

3. Tot pe la acea data, diversele triburi erau semi-nomade, asa au aparut diverse dialecte care au devenit limbile moderne. Izolarea geografica si uneori si politica a promovat separarea limbilor. Iar faptul ca nu exista scrisul, a favorizat speciatia limbilor - daca tribul se separa, se separau si limbile in cursul urmatoarea "x" generatii.

In plus, un lingvist ti-ar spune ca limba oricum este dinamica, este putin probabil sa gasesti cuvinte cu radacina comuna la o scara de zeci de mii de ani.

4. In epoca comunicatiilor globale si mai ales a internetului, se manifesta o tendinta inversa, de unificare a limbilor - cele "mici" sunt sortite disparitiei. By the way, I would have preffered to say this in english, is more easy ! :-))

Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofie" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Raspuns: Ați condamna la moarte un om pentru a salva 5?

Tue, 21 Nov 2017 17:28:33 +0000

O problemă foarte frumoasă de morală. Iată și alte variante:

Trolley problem

Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A, secţiunea "Psihologie" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Care sunt cele mai de neînţeles concepţii/comportamente/realităţi ale timpului nostru?

Sun, 19 Mar 2017 15:54:09 +0000

Vă invităm să alegeți varianta/variantele dorite, să comentați pe marginea opțiunilor oferite de noi și, de ce nu, dacă aveți și alte idei care ar fi meritat să își găsească un loc printre opțiunile sondajului de opinie, să ni le transmiteți prin comentarii...

Raspuns: Spânzurătoarea ”surpriză”. Care este sursa paradoxului?

Thu, 16 Mar 2017 19:15:17 +0000

Eu sunt de parere ca situatia nu este tocmai paradoxala.

Enunturile de mai jos sunt considerate simultan adevarate:

1. Spanzurarea acuzatului este obligatorie (iminenta).

2. Spanzurarea se realizeaza doar daca exista elementul surpiza.

Cu alte cuvinte, exista o anumita incompatibilitate intre cele doua propozitii.

Prima este neconditionat adevarata, in timp ce a doua tocmai o conditioneaza pe prima, ceea ce duce, aparent, la paradox.

Acuzatul analizeaza situatia doar prin enuntul 2 si nu ia in calcul enuntul 1.

Cum ați explica ideea de ”roșu” unui orb din naștere?

Thu, 09 Mar 2017 21:13:29 +0000

Ideea acestei întrebări mi-a venit urmărind videoclipul de mai jos:

https://www.youtube.com/watch?v=evQsOFQju08

Bineînțeles că nu este o întrebare care să suporte răspunsuri corecte sau greșite. E mai degrabă o provocare la adresa imaginației fiecăruia dintre noi. Eu, de pildă, mă gândesc că e posibil ca într-un viitor nu foarte îndepărtat tehnologiile de scanare a creierului uman și implanturile cerebrale vor evolua suficient de mult încât să fim capabili să înregistrăm activitatea cerebrală responsabilă de crearea senzației de ”roșu” a unui om sănătos și să o putem replica stimulând corespunzător creierul unui orb din naștere.

Nu știu însă dacă doar limbajul uman va putea fi vreodată suficient în acest sens, dar aștept cu interes opiniile voastre...

Raspuns: Despre coincidențe, psihologia umană și tabloide

Mon, 06 Mar 2017 11:35:57 +0000

Strict matematic, cele 10 combinări de 5 luate câte 3 sunt echiprobabile. Nu ar fi, deci, niciun motiv ca un antrenor din oricare grup de 3 să fi murit pe 5 martie cu o probabilitate mai mare decât oricare altul.

Dar, privind la modul în care e formulată știrea, cred că putem face unele presupuneri rezonabile.

Mai întâi, din textu știrii, deduc că cei 3 decedați se aflau în funcție la momentul decesului, știrea nevorbind de foști antrenori ci de antrenori.

Apoi, oricât de tabloidă ar fi o publicație, ea nu își poate permite să califice un fapt ca senzațional, dacă acesta nu ar fi și foarte proaspăt. O știre dată azi,ca de exemplu: Senzațional! Președintele S.U.A., John Kennedy, a fost asasinat!!! - ar suna complet idiot.

Revenind la antrenorii noștri, ultimul care ar completa lista de 3 decedați ar trebui să fie, pentru ca știrea să aibă acest necesar caracter de noutate, Cincescu.

Unescu sau Doiescu nu pot fi al treilea decedat (e nevoie de 3 ca să apară știrea) și, dacă unul dintre Triescu sau Pătrescu ar fi al treilea decedat, ar dispărea caracterul de senzațional al știrii, deoarece a fost nevoie de un timp oarecare pentru ca Cincescu să fie numit, votat, validat etc. Iar dacă unui tabloid i se pot reproșa multe, cu siguranță nu poate fi acuzat de reacție prea lentă.

Deci, Cincescu.

Raspuns: Nimic nu este ceea ce pare a fi?

Mon, 30 Jan 2017 20:38:13 +0000

" Eu sunt nebun sau ceilalti?"

Raspuns: Ar putea fi elaborata o "reteta" a fericirii ?

Mon, 30 Jan 2017 20:33:40 +0000

Fericirea exista in orice , ce defineste fericirea e perceptia prin care vedem fericirea sau prin care simtitm fericirea , un copil de 6 ani vede fericirea intr-o jucarie de plush , "tu" vezi fericirea intr-o masina , intr-un job bine platit , langa o femeie frumoasa , fericirea se schimba dupa nevoie , ai nevoie de o masina noua dar nu ai bani de ea , te simti trist , ai castigat la loto si ti-ai cumparat masian , automat esti fericit , pe moment , fericirea ta se va transforma usor in ceva notoriu, obijnuit pana cand o nevoie noua va astepta sa fie satisfacuta. ( parere personala )

Raspuns: Dumnezeu are un Dumnezeu?

Mon, 30 Jan 2017 20:29:47 +0000

Ca mama ta sa ajunga sa te 'creeze' a trebuit sa fie "creeata" mai intai ea , si asta se poate duce la nesfarsit , nu cred ca este un raspuns care te-ar putea ajuta dar este parerea mea.

Raspuns: Ce înțelegeți prin perfecțiune?

Mon, 30 Jan 2017 20:24:31 +0000

Perfectiunea nu cred ca este ceva ce poate fi indeplinit sau atins , mai degraba este un scop pe care incerci sa il atingi , este o nebunie sa crezi ca ceva e perfect , cand lucruile din jurul tau se schimba constant , si in orice moment apare o noua evolutie mai buna decat precedenta , perfectiunea este o motivatie daca pot sa o copar asa , perfectiunea nu se paote atinge , se poate doar imbunatati.

Raspuns: Se gaseste ratiune in tot ce exista?

Mon, 30 Jan 2017 20:18:51 +0000

Iti raspund cu o intrebare , exista tot din cauza ratiuni?

Raspuns: De ce ne este mai usor sa-i judecam pe cei din jur decit pe noi insine?

Mon, 30 Jan 2017 20:13:10 +0000

Iti este mai usor sa judeci persoana din jurul tau deoarece pe ea poti pune vina pentru toate lipsurile , defectele , vinovatiile tale , tie insuti iti este greu de a te injosi , demoraliza , dezonora , judecand o alta persoana iti da un sentiment de putere , superioritate , nu te raneste mai tare nimeni decat propria constiinta atunci cand realizezi ca ai esuat , esti "defect" esti vinovat esti un esec.

Raspuns: Ar putea fi teoretizate şi demonstrate posibile diferenţe de personalitate caracteristice evoluţioniştilor, respectiv creaţioniştilor?

Tue, 26 Jan 2016 01:29:59 +0000

NU, nu exista astfel de diferente.

1. - Nimenea nu este absolut ateu. Fiecare om are o forma de "credinta", o forma de "idolatrie", si o imagine asupra "creatiei" sale aflata intr-un stadiu mai mult sau mai putin de evolutie. Ha!

Astfel, fiecare mai are si o educatie formatoare diferita, o experienta de viata, de relationare, ceea ce a dus la formarea unui anumit caracter.

Omenirea este ca o "varza"! Diferite curente, idei, principii, experimente... Tot ce vrei! Idei personale...!

Daca lucrurile ar fi simplu de departajat dupa cum le-ati dori dvs., de ex., si tot nu s-ar putea face o asemenea distinctie; nu de personalitate! Pentru ca insusi omul este intr-o continua formare si, in functie de conditii si de trairi, se transforma. Si este un lucru de dorit! Aceasta este viata, o continua transformare :)

Dar cum eu nu sunt nici filozof, nici psiholog, nu va pot relata decat simpla mea observatie. Si un lucru am observat extrem de clar: un om care a fost atins de Creatorul sau, are categoric un caracter finalmente optimist. In timp ce un om necredincios, sau mai exact cu o forma de credinta doar de fatada, bazandu-se in decursul vietii pe un alt om, sau altceva, un obiect muritor (!) va avea o viziune frizand catastrofa.

Ori, poate avand o alta forma de credinta (dar tot necreationista, deci ne conforma cu Biblia, Cuvantul scris), va ramane sa-si traiasca viata inrobit respectivelor sale nevoi omenesti. Pana si crestinul, cel pur, bun, cu crez creationist si traind dupa Cuvantul scris, poate fi inca robit unor nevoi lumesti conforme cu legaturile ce le-a facut inerent (casatorie, serviciu, copii...) si care nu au cum sa-l lase sa traiasca liber, precum o frunza in bataia vantului, lasandu-se cu totul dus de Duhul Sfant al lui Dumnezeu. Lucru pe care un pustnic si un calugar cu mult mai mare usurinta il poate realiza.

Dar, a fi o persoana chiar pragmatica, nu tine de credinta, ci de firea omului. Si acelasi om poate - pentru o perioada de timp - sa se lase "prada" visarii, sa creeze literatura, arta de o forma sau alta, si totusi sa fie si o persoana extrem de pragmatica in alte aspecte! Da! Sau in pofida pragmatismului sau, aceeasi persoana sa fie totusi deosebit de permisiva cu oamenii cu care vine in contact sau care au o influenta extrema in cursul evenimentelor vietii sale, doar pentru o buna relationare, cu o indelunga rabdare... Aceasta poate fi un creationist! Un bun om credincios! Dar la fel de bine, cred ca ar putea fi si oricare alt om, un "om bun", chiar daca evolutionist :( Caci, dupa cum sta scris: "neamurile (nu evreii care cunosteau Legea ce Dumnezeu o cerea a se respecta) fac din fire cele ale Legii..."! :) Deci?

Nu este diferenta pe asemenea precepte, precum o personalitate caracteristica. Personalitatea este ceea ce ai "din fire", din nastere, si este mai mult sau mai putin slefuita de educatie.

Cum să ne comportăm cu un fundamentalist religios, habotnic, bigot şi fan al tuturor conspiraţiilor posibile în special cele legate de masoni?

Mon, 30 Nov 2015 13:11:06 +0000

Nu ştiu dacă aveţi printre rudele mai apropiate sau mai îndepărtate, ori printre prieteni, cunoscuţi, amici, o astfel de persoană, dar cred că merită să acordăm puţină atenţie acestui fenomen al habotniciei religioase asociat cu un conspiraţionism exagerat. Din nefericire am astfel de rude şi mă tot gândesc cum să le mai abordez, are sens să le mai răspund la provocări sau sunt o cauză pierdută? Are sens să le spui adevărul în faţă, sau ar fi de preferat să nu le tulburi liniştea? Sunt extrem de rigizi în gândire, sunt împotriva sistemului politic, împotriva medicinii, împotriva psihologiei, consideră psihologia ortodoxă singura formă de psihologie adevărată. Nu poţi avea o discuţie raţională cu ei fără să spună ceva de masoni, antihrist, apocalipsă, etc. Cred că înţelegeţi tipul de persoană la care mă refer. Am observat că acest fenomen a luat amploare şi cred că merită studiat şi analizat sub lupa gândirii critice, raţionale, ştiinţifice.

Când astfel de persoane sunt doar nişte necunoscuţi pe internet e relativ usor sa fii direct, să te exprimi fără menajamente, să-i ignori, dar când ai nişte cazuri concrete printre rude cum e mai bine să te comporţi în relaţia cu ei? Există vreo şansă să-i faci să conştientizeze că au o problemă, sau dezbaterile cu ei sunt simplă muncă de Sisif? Ce părere aveţi despre acest fenomen şi cum ar putea fi ajutaţi?

Explicați, în opinia dvs., următoarea zicală:

Mon, 18 May 2015 12:09:12 +0000

Zicala am auzit-o într-un film, dar mai puțin contează acest aspect. E așa (aproximativ - nu îmi amintesc exact cuvânt cu cuvânt-):

"Într-o zi un tânăr a găsit un cal și toată lumea a spus că este norocos. Tânărul, călărind calul, a căzut și și-a rupt un picior și a trebuit să stea la pat; toată lumea a spus că este ghinionist. Nu peste mult timp a izbucnit un război și toți tineri au trebuit să meargă la război; cel cu piciorul rupt nu a mers deoarece nu a putut. Tinerii care însă au mers la război, au pierdut bătălia căzând în mâinile dușmanului (și au fost uciși). Tânărul cu piciorul rupt a scăpat și toată lumea care-l știa spus că e norocos."

Deci întâi tânărul a fost norocos că a găsit un cal, apoi ghinionist că și-a rupt un picior căzând de pe cal, iar pe urmă, din nou norocos, pentru că având piciorul rupt nu a mers la război și a rămas în viață.

Ei, cum vine aceasta? Cum se poate adapta realității noastre (exceptând situația când așa ceva chiar s-ar fi putut întâmpla) această zicală?

Un bit și ceva

Mon, 02 Mar 2015 04:27:34 +0000

Andrei îi dă o problemă lui Bogdan:

„Pe o masă e o veioză, cu picior de lemn, bec cu incandescență și abajur roșu. Te așezi la masă. Pe aceeași masă sînt trei întrerupătoare, din care unul aprinde și stinge veioza, iar celelalte nu sînt conectate la nimic. Cablurile de la întrerupătoare merg în spatele mesei și nu poți vedea care întrerupător e legat la veioză. Acum veioza e stinsă. Te leg la ochi și te las să apeși întrerupătoarele cum vrei, timp de cinci minute. Apoi te dezleg și va trebui să-mi spui care dintre întrerupătoare e cel care aprinde veioza, fără să mai apeși vreunul din ele. Cum procedezi?”

Bogdan se gîndește, dar nu reușește nicicum să găsească nici o soluție. După părerea lui problema e imposibilă, pentru că are acces doar la un bit de informație (după comutare veioza e fie stinsă, fie aprinsă), dar i se cere să aleagă un întrerupător din trei, deci mai mult decît un bit. Dacă erau numai două întrerupătoare, problema ar fi fost simplă. Dar cu trei nu merge, crede el.

Întrebare: ce indiciu ajutător îi poate da Andrei lui Bogdan în așa fel încît să nu-i dea nici o informație în plus, dar să-l apropie de soluție?

De ce atunci când rostim două prenume alături de numele de familie apare o conotaţie negativă, o tentă ironică asociată persoanei în discuţie?

Thu, 20 Nov 2014 14:43:30 +0000

Am ajuns să mă întreb despre chestiunea aceasta încă dinainte de campania electorală tocmai încheiată în România.

În campanie am fost "bombardaţi" de numele principalilor doi candidaţi precedate deseori de ambele prenume.

În caz că sunteţi de acord cu ideea, ştiţi cumva unde îşi găseşte originile? Şi dacă fenomenul e unul valid (adică dacă rostind două prenume în faţa numelui de familie chiar se induce o tentă negativă asociată celui despre care se vorbeşte), de ce se petrece aşa ceva?

P.S.

Sper să nu interpreteze cineva în cheie politică întrebarea, mai ales că fenomenul s-a petrecut în cazul ambilor candidaţi. Nu mă interesează să citesc aici vreo opinie politică. Să ne limităm, deci, la filozofia manipulării, la limbaj si psihologia asociată lui.

De ce isi aleg copii sa reprezinte personaje pozitive sau negative din povesti?

Thu, 09 Oct 2014 19:18:34 +0000

Cu ocazia serbarilor sau in general daca trebuie sa aleaga liberi un personaj pe care sa il interpreteze, copiii de 3-5 ani aleg personaje ”bune” sau ”rele”. De ce unii se identifica cu personajele negative, iar altii cu cele pozitive?

Are aceasta alegere vreo semnificatie privind personalitatea lor in viitor?

Ce inseamna dimensiunea temporala a organizarii noastre psihice?

Sat, 04 Oct 2014 12:08:53 +0000

În timpul unui seism de intensitate medie ce te trezeşte din somn, pe o scară de la 1 la 10, cum ţi-ai autoevalua teama de cutremure?

Fri, 12 Sep 2014 11:49:56 +0000

1 - ar fi nivelul minim, nesemnificativ, abia perceptibil de teamă, iar 10 nivelul maxim de teamă când pulsul creşte exagerat de mult, inima bate de parcă vrea să iasă din piept, iar corpul "îngheţă" de frică.

E bine să avem clădiri rezistente pentru a ne simţi în siguranţă, dar cred că ar fi bine să lucrăm şi latura psihologică, să căutăm şi să găsim ceva metode prin care să diminuăm această teamă de cutremure.

Aştept propunerile voastre în ceea ce priveşte metoda/tehnica/atitudinea cu care voi abordaţi şi ţineţi sub control teama de cutremure.

Ce ne învaţă "plimbarea" de duminică a jurnaliştilor şi simpatizanţilor Antena 3?

Tue, 12 Aug 2014 11:48:35 +0000

Cum nu am afinităţi politice şi oricum acest forum este dedicat ştiinţei, nu vă propun o discuţie pasională cu accente politice, ci mai degrabă o discuţie care să aibă ca ţintă omul, natura umană, puterea dezinformării, rolul presei în secolul al XXI-lea.

Ca să înţelegeţi mai bine despre ce vorbesc, vă spun care sunt concluzile mele după toată această parodie pusă în scenă de jurnaliştii de la Antena3 după condamnarea şi încarcerarea lui Dan Voiculescu:
- dacă vă întrebaţi cum e posibil să subjugi un popor ca cel german, japonez, chinez etc prin propagandă, uitaţi-vă la cât de uşor jurnalişti externi Antenei 3, politicieni lăcrămoşi (o am în faţa ochilor pe Ecaterina Andronescu) şi persoane diverse au aderat la o cauză inexistentă: confiscarea libertăţii presei. O temă inexistentă stârneşte pasiuni, strânge oameni care sunt revoltaţi şi vor "sânge". Să nu uităm că atunci când citim prin cărţile de istorie ne minunăm despre incapacitatea înaintaşilor de a fi prostiţi de diverse personalităţi "carismatice", cum sunt numiţi sceleraţi ca Hitler, Mussolini etc.
- manipularea se face prin inventarea unor ameniţări care nu există (atac la liberatea presei), ignorarea completă a unui discurs coerent - bazat pe fapte, evitarea întrebărilor fireşti într-o atare situaţie, atragerea de apărători cu mintea rătăcită, ascunderea completă a subiectului (adică, un infractor, conform deciziei instanţei, a fost condamnat, iar partea din averea sa va fi confiscată, pentru a se recupera daunele).
- ridicolul şi-a atins culmea, după mine, când implicată în "plimbare" a fost inclusiv o mamă a unui tânăr mort la Revoluţie. Nu se presupune că revoluţia a fost împotriva regimului comunist, a celor care confiscaseră România înainte de revoluţie, ca Dan Voiculescu, membru al nomenclaturii?
- oamenii sunt mai creduli decât avem tendinţa să credem. Pur şi simplu un procent nedeterminat, dar semnificativ de membri ai speciei umane nu au capacitatea minimă intelectuală pentru a discerne cea mai grosolană mistificare de realitate. Practic ori aberaţie, dacă este susţinută o vreme, va strânge adepţii ei. Aşa stând lucrurile, înţelegem de ce istoria poate primi orice curs dorit de oameni cu mijloace de propagandă la îndemână.
- jurnaliştii s-au grupat, în cea mai mare parte, în mici grupări de gherilă mediatică, primind ori identificănd constant ţinte, pe care le execută cât timp este nevoie. Nu se mai ţine defel la aparenţa idependenţei, iar informaţia a dispărut printre mesaje măsluite, sortite dezinformării şi manipulării.
- "plimbarea", deşi ilegală, a atras structurile statului, ca jandarmeria, dar şi nu parchetul, care ar avea rolul lui în instigările de revoltă ale unor aşa-zişi jurnalişti. Dar se consideră probabil că s-a atins o anumită limită: nu mai poţi continua să impui legea după ce l-ai arestat pe Dan Voiculescu.

Una peste alta, pentru mine acest episod a fost unul suprarealist. Mi s-a părut că a depăşit cu multe nivelul de aberaţii pe care suntem obişnuiţi să-l receptăm în fiecare zi dacă privind la B1, Antena3, RomâniaTV şi Realitatea.

Voi ce opinie aveţi?

PS. V-aş fi recunoscător dacă nu v-aţi etala simpatiile politice. Nu veţi convinge pe nimeni, cu certitudine, să treacă în barca cealaltă.

Ce ordine a naşterilor este mai probabilă într-o maternitate: FFFFFF ori BFBBFB? De ce?

Thu, 31 Jul 2014 19:45:09 +0000

Desigur, F vine de la fată, iar B de la băiat.

Cât de rău poate fi răul?

Sat, 31 May 2014 20:55:29 +0000

Sunt curios cine poate imagina cel mai rău, mai odios şi mai monstruos scenariu la care cineva ar putea fi supus. Până unde poate merge imaginaţia omului când vine vorba de abuzuri? Probabil sună puţin ciudat, probabil este ciudat, dar mi-a venit ideea asta creaţă în momentul în care mi-am dat seama că eu nu pot imagina scenarii mai rele şi mai groteşti decât abuzurile fizice, violurile şi crimele sângeroase, ceea ce se şi întâmplă zilnic în frumoasa societate. Ar putea exista forme de abuz mai mari decât acestea? Când vine vorba de un scenariu pozitiv, mă duce mintea să imaginez un scenariu ideal, dar când vine vorba de ceva negativ neuronii mei refuză categoric să producă astfel de scenarii. Ar putea exista ceva mai rău decât ororile trecutului? Se bagă cineva pentru titlul de cel mai diabolic scenariu?

Prezentul nivel al cunoaşterii şi implicitul progres ştiinţific, ar fi putut avea loc într-o lume lipsită de constrângeri şi conducători?

Thu, 29 May 2014 21:37:52 +0000

Are omul puterea să evolueze sub toate aspectele posibile, trăind într-o lume perfect liberă, deci nefiind constrâns şi condus de nimeni?

Ar putea omenirea să reprezinte cea mai evoluată formă de viaţă din punct de vedere moral?

Dreptul fundamental al omului la libertate ar putea fi cu adevarat respectat, sau pot fi acceptate şi nişte mai mici ori mai mari derapaje prin care liberatea să fie constrânsă?

Poate fi omul o fiinţă dreaptă şi cu adevărat liberă, sau e doar o utopie?

Dacă aceste lucruri ar putea fi trăite la nivel individual şi/sau în grupuri mici, de ce nu ar putea fi aplicate şi pe grupuri mai mari?

Dacă toate aceste lucruri ar putea fi posibile, de ce totuşi nu se întâmplă?

Eu înţeleg că toţi oamenii sunt diferiţi, dar de ce nu poate exista o majoritate covârşitoare de oameni buni, drepţi, cu dorinţă de evoluţie şi pe plan moral, nu doar ştiinţific?

La ce bun să trimitem oameni pe Lună, Marte etc. dacă nu putem trăi în armonie aici pe Pământ?

Unde incepe si unde se termina rasismul?

Sat, 10 May 2014 09:46:13 +0000

Poate ati aflat de un incident petrecut zilele trecute si inclus in categoria comportamentelor rasiste. In timpul unui meci de fotbal al echipei FC Barcelona, pe terenul lui Villareal, un suporter al formatiei locale a aruncat o banana spre Dani Alves, jucatorul Barcelonei (daca e sa ne luam dupa declaratia din clipul video de mai jos, nu a fost chiar asa, dar sa presupunem ca asta ar fi fost intentia "agresorului", adica sa arunce banana catre fotbalist). Jucatorul Barcelonei a avut o reactie neasteptata, ridicand banana si muscand din ea. Acest raspuns a fost factorul declansator al unei campanii online de sustinere a lui Alves si a cauzei luptei impotriva rasismului.

Am citit acum cateva minute ca suporterul respectiv a fost concediat de la locul de munca si e chiar in pericol sa fie judecat pentru acuzatii de rasism.

Mie personal mi se pare ca ar fi exagerat sa isi piarda libertatea, cum exagerat a fost si sa isi piarda locul de munca. Pana si fotbalistul Barcelonei a fost surprins de amploarea pe care a luat-o incidentul si banuiesc ca, inevitabil, se simte si putin vinovat, desi e clar ca singura lui "vina" a fost ca a avut o reactie neasteptata, catalogata de unii chiar geniala.

Ma intreb daca din toate aceste campanii anti-rasism, perfect justificate de trecutul umanitatii, nu se ajunge uneori in cealalta extrema.

Ce parere aveti despre acest incident si efectele sale? Chiar e vorba de un caz de rasism in opinia dvs.? Putem sa excludem contextul in care s-a intamplat incidentul (in mijlocul unei galerii de fotbal) din discutie? Vi se pare corect ca respectivul sa isi piarda slujba si, cine stie, poate chiar si libertatea?

Care e diferenta dintre aruncatul cu o banana catre un individ metis si, de pilda, ironiile pe seama formei nasului cuiva?

http://www.theguardian.com/football/video/2014/may/02/villarreal-fans-protest-dani-alves-banana-thrower-arrest-video

http://www.independent.co.uk/sport/football/european/dani-alves-banana-incident-villarreal-fined-12000-after-abuse-of-barcelona-star-but-escape-stadium-ban-9333863.html

Ce e mai probabil să fie Victor, ţăran (lucrător al pământului) ori cercetător?

Sun, 23 Mar 2014 18:54:29 +0000

Avem următoarea poveste: Victor e un ins din România, atent la detalii, decent, cu respect pentru familia sa şi pentru ceilalţi membri ai societăţii.

Ce e mai probabil să fie el: ţăran (lucrător al pământului) ori cercetător?

De ce?

Este posibil sa avem o constiinta care dupa moartea biologica paraseste corpul biologic?

Fri, 21 Mar 2014 07:00:52 +0000

Unde este stocata informatia memoriei,an constiinta care paraseste corpul biologic sauan creier?Dece an atatea marturi subiectii asi amintesc experientele extracorporale?Plecand de la premisa ca aceasta constiinta exista se ridica antrebarea:-Acolo deunde vin si se duc constiintele sa nu fi anvatat noi nimic,pana acum decand exista constiintele noastre?Sa nu avem noi echipamentele noastre,acolo unde se duc constiintele noastre?Este posibil sa ne fie limitata memoria doar la existenta an curs,limitare facuta an creierul biologic?Daca exista o constiinta detasabila de corpul biologica persoane din afara planetei se pot reancarna pe planeta?Din ce material este construita constiinta noastra?Constiinta,are elemente prin care poate fi individualizata?Multumesc.

Unde este stocată informaţia memoriei? În conştiinţa care părăseşte corpul sau în creier? De ce în atâtea mărturii subiecţii îşi amintesc experienţele extracorporale? Plecând de la premisa că această conştiinţă există, se ridică întrebarea: acolo de unde vin şi se duc conştiinţele să nu fi învăţat noi nimic până acum de când există conştiinţele noastre? Să nu avem noi echipamentele noastre acolo unde se duc conştiinţele noastre? Este posibil să ne fie limitată memoria doar la existenţa în curs, limitare făcută în cxreierul biologic? Dacă există o conştiinţă detaşabilă de corpul biologic, persoane din a ara planetei se pot reîncarna pe planetă? Din ce material este contruită conştiinţa noastră? Conştiinţa are elemente prin care poate fi individualizată?

Mulţumesc,