Scientia QA - Activitate recenta in Limba Romana

Raspuns: ”Prietenă de-a mea” vs ”prietenă de-ale mele”

Mon, 10 Nov 2025 21:44:41 +0000

Profesoara de limba romana mi-a spus sa inlocuiesc "de" cu "dintre" pentru a afla forma corectă întrucât este întotdeauna vorba de o colectivitate si nu de o persoana/un obiect la singular
De aceea varianta de-ale este corectă:
-o colega de-ale mele
-o vorba de-ale mele
-o carte de-ale mele
.etc

Comentat: Este potrivită utilizarea termenului de "proporție" când se face referire de fapt la procente?

Thu, 13 Feb 2025 18:02:57 +0000

"in procent de x% " sigur nu e corect. Cuvântul "procent" înseamnă în mod clar fix 1%. Trebuie folosit cuvântul "procentaj" la formularea întrebării.

î sau â? Cum scriem așa citim?

Mon, 21 Mar 2022 01:57:50 +0000

Am învățat în școala primară (câand am învățat să scriu și să citesc) că limba română este o limbă fonetică: cum se scrie așa se și citește (și reciproca).. Eu am învățat grafia cu litera î peste tot, singura excepție fiind â din cuvintele cu rădăcina român.

În ultima vreme mi-a ajuns la nivel conștient că mie îmi rezonează neplăcut â-ul din cuvinte ca fiind un fel de ă. Deci vă întreb: cum scriem așa citim?

Explic de ce mi-a venit întrebarea asta: apreciez pe cei care scriu pe calculator eu sînt în loc de eu sunt. Eu am adoptat noile reguli, deci scriu eu sunt (pentru a arăta că sunt educat...). Dar pronunția mi-a rămas eu sînt. În comentariile de pe diversele site-uri am văzut în scris an (de exemplu ma duc an gradina) - probabil așa mi-a ajuns la nivel conștient rezonanța lui â ca fiind ă.

Pentru a continua să arăt că sunt educat mai adaug o întrebare: cum se scrie corect: într-un sau întrun? (pentru că nici-o sau nici o am înțeles că se scrie nicio...)

Raspuns: Când a fost pentru prima oară tradus numele Wales in limba română — sub forma "Ţara Galilor"?

Sat, 08 Jan 2022 06:51:49 +0000

Folosind Google Books am găsit două ocurențe ale numelui Țara Galilor în secolul 19, mai exact acestea:

- „In Anglia, după o statistică din 1871, eraŭ abia, 972,836 de proprietarĭ din o populaţie de 19 milioane 458,000 locuitorĭ (Se exceptă Londra și Țara Galilor.)” – N. Filipescu, „Cestiuni țĕrănești”, București, 1891

- „Chĭar a-zĭ, în țara Galilor (Walles) ĭe obiceĭŭ că ruda cea maĭ de aproape a mireluĭ, în fruntea maĭ multor călărețĭ, vine 'n satul mireseĭ; aceasta ĭe încunjurată de rude și prietenĭ.” – C. Dobrogeanu-Gherea, „Literatură și știință”, București, 1893

Mai vechi n-am găsit.

Cum vi se pare exprimarea "mâncare sănătoasă"?

Tue, 09 Nov 2021 05:41:47 +0000

Da știu, când cineva spune "mâncare sănătoasă" se referă la "mâncare ce ne face bine la sănătate".
Alăturarea celor doi termeni "mâncare" și "sănătoasă" este totuși ... amuzantă să spunem.
Asta deoarece atributul "sănătos" este unul specific ființelor vii. Adică putem spune despre o ființă (om, animal, plantă) că este sănătos/sănătoasă. Sau cel mult în sens peiorativ despre un obiect (ex. este un scaun sănătos - adică solid, rezistă dacă te urci pe el).
În niciun caz atributul "sănătos" nu poate fi specific ființelor moarte. Iar mâncarea noastră este compusă în majoritate din ființe moarte (animale, plante).

Comentat: Cum folosiți verbul a comemora?

Sun, 03 Oct 2021 07:57:20 +0000

Mai bine zis: a comemora = a celebra, a aniversa = a sărbători (în mintea mea)

E corect să spunem "reședința Franței în România"?

Sat, 18 Sep 2021 15:05:24 +0000

Am citit acum 2 minute pe fluxul Agerpres că Reședința Franței și-a deschis porțile. E corectă exprimarea? Reședință, conform Dex, e a unei persoane ori autorități. Mă gândesc că ar fi fost corect Reședința Ambasadorului Franței, ori a Ambasadei Republicii Franceze (în România).

Ce părere aveți?

Comentat: Planetele stâncoase. O variantă mai bună de traducere?

Tue, 31 Aug 2021 16:58:31 +0000

variante distractive si nu numai:

- planeta esentiala

- planeta contondenta

- planeta litomorfica

- planeta solida

- planeta minerala

- planeta scortoasa

- planeta crocanta

- planeta tare

- planeta rocifera

- planeta dura

- planeta pamantoasa

Raspuns: Avem un cuvânt pentru ceea ce psihologii numesc ”schadenfreude”?

Mon, 05 Jul 2021 22:02:55 +0000

Nu cred că există trăirea "Schadenfreude" în mentalul românilor, având în vedere, că este un sentiment relaționat cu ideea de moralitate și conceptualizarea valorilor, după care se organizează modul de viață.
Sentimentul începe să se manifeste în momentul apariției evenimentului, acelui eveniment, ce pune capăt suferințelor îndurate. Este evenimentul eliberator, declanșator al sentimentului, trăit ca bucurie, în special, la nivel cognitiv, asemănătoare cu bucuria victoriei, dar nu la modul exuberant. A învins nu omul, ci sistemul de valori, în care a crezut omul.
Nu e bucuria ce provine din starea de bine, resimțită la nivel senzorial (de exemplu: acoperirea nevoii de hrană, după o perioadă de lipsă a alimentelor, ori desfătarea la soare, după o lungă perioadă, cu zile friguroase și vreme ploioasă).
Poate există români, care au trăit acest sentiment, dar într-un număr insignifiant, astfel încât nu a fost nevoie să apară, în limba română, un cuvânt, care să denumească "Schadenfreude".

Raspuns: Cum traduceți ”couvre-feu” sau ”curfew” în limba română?

Sun, 04 Jul 2021 23:38:26 +0000

Cuvântul compus <<couvre-feu>> a apărut frecvent în presa franceză și nu numai, cu referire la măsuri de restricție, privind combaterea pandemiei. O traducere potrivită contextului social este sintagma <<interdicție de a circula în afara locuinței>>.

Comentat: Daca tiganii romani sunt denumiti rromi, de ce tiganii francezi nu se numesc ffranci sau cei britanici, britti?

Fri, 12 Feb 2021 15:43:56 +0000

Nu stiu ce s-a scris dar numele de rrom nu are legatura cu denumirea de roman este o intamplare lingvistica, rom fiind un cuvant tiganesc important in zona identitatii etniei ca si cel de tigan ambele de origina tiganeasca .

Solutia decenta pe care tiganii o pot da ei problemei este ca in Franta si in alte tari sa-si spuna rromi iar in Romania, tiganii neromanizati, sa-si spuna tigani ca sa evite confuzii de nedorit nefiind corecte, desi cum meg lucrurile peste 100 de ani structura etnica a ppulatiei din aceasta zona poate avea mari shimbari iar istoria poporelor si a etniilor evolueaza destul de indiferenta la ce zice unul sau altul :)

Comentat: Filantrop vs. mizantrop

Wed, 30 Dec 2020 05:44:57 +0000

Mulțumesc pentru răspuns. Ar fi trebuit să detaliez în întrebare, nu am făcut-o. Mă refeream la termeni strict dpdv etimologic: fil+anthropos vs mis+anthropos, și mă întrebam, de fapt, dacă înțelesurile astea strict etimologice mai sunt (sau au fost vreodată) valide...

Comentat: Cine a dat denumirea de ”Calea Lactee” galaxiei noastre?

Sat, 29 Aug 2020 11:33:45 +0000

Există posibilitatea ca dacă istoria s-ar fi derulat altfel, iar în secolul 19 astronomii ar fi preferat numele „Calea Laptelui”, în timp ce „Calea Lactee” ar fi rămas o variantă cu totul secundară, deci invers decît e acum, să vi se fi părut că e absolut firesc să spui „Calea Laptelui”, în timp ce „Calea Lactee” v-ar fi sunat snob, exagerat de franțuzit, ca un împrumut lexical eșuat, o modă trecătoare, amuzantă.

Să nu subestimăm puterea obișnuinței. E imensă.

Raspuns editat: De la duzină = doisprezece la ideea de mediocritate/proastă calitate

Sun, 21 Jun 2020 04:38:13 +0000

Probabil expresia e o traducere a celei echivalente din franceză, à la douzaine, care pe lîngă sensul propriu „mulțime de [aproximativ] 12” îl mai avea și pe acela figurat, „de proastă calitate”. În orice caz, am găsit expresia de duzină, cu sensul figurat, în cărți românești din secolul 19: ofițerași de duzină, poet de duzină. Al doilea exemplu vine dintr-un dicționar român-francez din 1870, unde i se dă și explicația sensului: „de mic preț, de puțină considerațiune” sau „prea de rînd, prea comun”.

E simplu să înțelegem cum a apărut sensul figurat. Multe produse ieftine – fructe, ouă, cutii de chibrituri, farfurii, creioane, lumînari etc. – se vindeau cîte 12 (la noi moda duzinelor a trecut, dar în SUA vînzarea la duzină se practică și azi). În schimb produsele scumpe și bune se vindeau adesea la bucată. De aici contrastul, de exemplu, între scaune de duzină – scaune unicat.

Cu același sens am auzit expresia doi la leu, două la leu. Un politician doi la leu e dintre aceia care, prin ceea ce (nu) fac, nu valorează mare lucru. La fel e și expresia zece la leu, ca de exemplu în idei zece la leu.

CTP spune că nu ar traduce ”supporting role” prin ”rol secundar”. Aveți o altă variantă?

Thu, 11 Jun 2020 02:24:40 +0000

În ultima sa apariție televizată, în care a vorbit despre scoaterea filmului ”Pe aripile vântului” de pe platforma de streaming HBO Max, CTP spune că nu ar traduce ”supporting role” prin ”rol secundar” (în contextul Premiilor Oscar), dar nu oferă o variantă proprie. Ce părere aveți? Găsiți o traducere care să surprindă mai bine sensul din engleză, oricare ar fi acela?

Apropos, căutând să mă lămuresc, am ajuns să citesc pe pagina Wikipedia și despre ”bit part” (rol episodic, cred), ”sidekick” ori ”character roles”. Pentru astea 2 din urmă om avea traducere?

https://en.wikipedia.org/wiki/Supporting_actor

Care este etimologia adjectivului ”baltic”?

Sat, 06 Jun 2020 03:13:25 +0000

Noi, ca majoritatea popoarelor, spunem Marea Baltică. Nemții o numesc Ostsee, adică Marea Estului. Înseamnă ”baltic” ceva în limba de origine, oricare o fi aceea?

”A zgâria la suprafață”. Pe mine mă zgârie pe creier.

Mon, 01 Jun 2020 12:52:46 +0000

Un baiat destept, tipul de la ZonaIT, m-a zgariat pe creier spunand intr-una din postarile sale recente, parca nici el prea convins, "[...] este un subiect prea larg ca sa poata fi macar zgariat la suprafata [...]".

Nu avem si noi ceva neaos ca sa nu fim nevoiti sa traducem intocmai acest "to scratch the surface"? Voi cu ce l-ati inlocui?

Un alt exemplu de romgleza care doare. Chimistul. Si varianta "inginer chimic".

Sun, 31 May 2020 03:57:16 +0000

Citeam de dimineata un articol despre Jack Welch, de care nu am auzit pana azi, asa ca m-am dus repede la Google. Pe prezentarea scurta din dreapta paginii de cautare, in introducerea in limba romana cu link catre pagina in engleza, se vorbeste de un "inginer chimic". In engleza este, intr-adevar, "chemical engineer", dar Google Translate face o traducere corecta, "inginer chimist". Si totusi pe pagina de cautare apare versiunea romgleza, "inginerul chimic". E greseala oare doar la algoritmii de traducere ai Google, ori isi mai baga coada si vreun traducator in carne si oase pe undeva?

Comentat: "Esential", "copleșitor", "extrem", "incredibil". Suporta aceste adverbe/adjective grade de comparatie?

Wed, 26 Feb 2020 21:33:40 +0000

Filmul e interesant. Ideea de cronotip e noua, nu mai auzisem de ea.

Adjectivele "extrem, incredibil, coplesitor" nu suporta grade de comparatie deoarece indica deja superlativul. "Esential" e in alt registru, ori e esential, ori nu e esential, cred ca exista un termen teoretic gramatical pentru astfel de adjective dar nu il stiu.

Zice "de genă, de ADN" si e corect deoarece orice gena umana este alcatuita din ADN, in cazul acesta "de ADN" e atribut apozitional.

Comentat: Originea și înțelesul expresiei "trai pe vătrai".

Wed, 19 Feb 2020 12:47:30 +0000

E posibila si ca expresia trai pe vătrai sa aiba vreo legatura si cu: ostean lasat la vatra --> trai la/pe vatra, iar cum tot romanul e poet, trai pe vătrai ar fi pe undeva pe langa vatra iar rima induce un sens de buna dispozitie. Diferenta dintre viata la vatra si viata de ostean face sa para vatra ca un loc grozav. Poate ca ar mai fi si faptul ca in povesti si in casele batranesti, pisica, un animal care se rasfata singura chiar si daca nu o rasfata nimeni, sta de obicei pe langa vatra. Viata rasfatata.

Nu e vatra, e vatrai, asta ar fi principala obiectie. Ma gandesc ca uneori ar fi posibil ca in expresii cuvintele sa fie inlocuite cu ceva asemanator de dragul rimei, intrucat intelesul este metaforic.

Mai e si varianta putin plauzibila ca trai pe vatrai sa fie varianta opusa, procesata psihologic, a traiului cu vatraiul, in care se schimba prepozitia si incluziv raportul cu vatraiul, dar se cam stia cine tine vatraiul in orice casa iar schimbarea de raport e cu persoana care tine vatraiul nu cu vatraiul in sine. Aici e o trimitere subinteleasa la violenta conjugala, dar trai pe vatrai se aplica si barbatilor nu numai femeilor, as zice. Iar atunci originea expresiei poate fi mai dificil de elucidat.

Trai cu vatrai...in acest caz vatraiul are un rol activ si devine periculos, ca instrument de bataie.

Raspuns: Cum se scrie pregatindui

Sun, 12 Jan 2020 11:24:50 +0000

Evident: „pregătindu-i”.

Alte variante: pregătindu-mă/ți/le/ne/vă (pentru ceva);

O variantă mai complicată: pregătindu-mi-le. „mi” de la „mie”, iar „le” de la „ele”.

Patina, sinonim cu cocleala. ”Patina timpului”.

Wed, 11 Dec 2019 16:58:59 +0000

Am dat intamplator astazi peste un filmulet de popularizare a efectelor oxidarii, care explica, de pilda, de ce se ingalbeneste hartia ori de ce devin verzi statuetele si acoperisurile din cupru. Am ajuns sa aflu ca stratul de culoare verde se numeste patină nu doar in romana, ci si in engleza si alte limbi, si astfel mi-am amintit de o expresie pe care parca o auzeam mai des acum ceva ani: ”a purta patina timpului”. Nu am regasit-o decat rar in paginile de web in limba romana, si nici in dictionarele disponibile online ...

Exista oare vreun dictionar online cu asemenea expresii si locutiuni?

Iata si filmuletul de care vorbeam...

https://www.youtube.com/watch?v=8bMLL18HCGc

Raspuns editat: Famous vs infamous. Varianta romaneasca

Thu, 28 Nov 2019 07:14:17 +0000

Famous, ca faimos în română, are o tentă laudativă inevitabilă (pentru că fame/faimă moştenesc sensul latin de glorie). Sensul de faimos dar rău din infamous nu este şi nu are cum să fie un antonim: antonimul ar fi ceva care înseamnă „lipsit de glorie”, presupune o absenţă, în timp ce infamous presupune o prezenţă, doar că una cu semn opus .

Pentru că faimă înseamnă glorie, avem în română faimă rea, tristă glorie, tristă pomenire, trist renume.

Astfel, sugestia iniţială „rău famat” surprinde esenţialul lui infamous.

Căutând echivalentul francez, dau peste tristement célèbre şi tristement connu.

În română infamous ar fi - pe lângă rău famat: de tristă pomenire/glorie/faimă, trist renume, cu faimă rea.

Pe de altă parte, infam ar trebui să aibă deja acest sens, (din franceză infamie, la rândul lui din lat.infamia « mauvaise renommée, déshonneur, honte »), dar e adevărat că sensul românesc s-a îngustat - cam la fel ca cel francez din care provine, infame , pierzându-şi sensul de „vestit” şi apropiindu-se de „ticălos”.

Dar cred că mai e o problemă aici.

Infamous este definit astfel: 1 : having a reputation of the worst kind : notoriously evil an infamous traitor, 2 : causing or bringing infamy : disgraceful, an infamous crime, 3 : convicted of an offense bringing infamy

În ciuda acestui lucru, deşi nu pot da exemple acum, am senzaţia că uneori, mai ales în mass media vizuală americană, infamous este uneori folosit ironic la adresa unor celebrităţi care au făcut obiectul unor scandaluri sau măcar bârfe. Sensul negativ este atunci diluat, nu exclude nici simpatia, nici admiraţia, dar exclude poate respectul autentic; ajunge să se apropie de famous, rămânând „glorios”, dar cu o glorie cumva alterată: fie una vulgară, bazată pe publicitate vidă de sens, fie una care, sub anumite aspecte (non-conformism, scandaluri, suspiciuni), jenează (sau amuză) moralismul şi conformismul ipocrit care domină discursul public din statele fost-puritane.

Această evoluţie a sensului nu e în fond surprinzătoare. Atât faima cât şi infamia denotă atitudinea opiniei publice faţă de cei faimoşi sau in-faimoşi, iar la bază au sensuri care pretindeau o solidaritate şi o unanimitate a opiniei publice într-un sens sau altul. Faima, gloria presupun un ideal nobiliar (medieval) în care dispariţia unanimităţii admiraţiei echivalează cu pierderea onoarei, după cum infamia originară includea riscul unei solidarizări a opiniei publice împotriva celui lovit de infamie ca de un blestem. Într-o cultură democratică şi mediatică în care libertatea de opinie este dublată de vulgaritatea (şi/sau conformism), un asemenea extremism al sensurilor e imposibil de conservat.

De la un punct nici o faimă nu mai e lipsită de infamie şi nici o infamie nu e lipsită de glorie. Dacă în engleză infamous poate ajunge să fie rostit cu o anume simpatie — deci cu sensul de famous —, în română (ca în alte limbi de altfel) unde nici o urmă de puritanism nu se face simţită faimos a ajuns să poată fi — sau poate totdeauna a fost — rostit cu o tentă de rău famat.

Nu întâmplător această instabilitate a sensului apare în primul rând în mass-media atunci când reflectă instabilitatea discursului public în legătură cu diferite „vedete” a căror faimă şubredă şi ambiguă se cere permanent întreţinută prin comiterea unor „infamii” oarecare.

Comentat: Este corect sa zici numai sau nu mai

Sat, 09 Nov 2019 10:35:48 +0000

Da, diferă și fonetic, în funcție de context (de regulă cuvîntul nu poartă un accent frastic, în timp ce numai îl poartă doar uneori). Dar în ciuda diferenței fonetice mulți scriu greșit numai în loc de nu mai, sau invers, semn că diferența fonetică nu-i ajută la scriere.

Comentat: Imi trebuie urgent cinci cuvinte ce apartin vocabularului de baza!

Sun, 03 Nov 2019 07:05:07 +0000

Categoric :) Despre asta e vorba. Dar o întrebare e: de ce copiii părăsesc clasa fără nicio înţelegere a subiectului predat? În cazul ăsta nu e vorba despre vreo subtilitate...

Editat: "Nu am nicio problemă" sau "Nu am nici o problemă"?

Sat, 21 Sep 2019 06:16:05 +0000

Raspuns: Se foloseste "mai bine prefer"?

Sat, 14 Sep 2019 05:47:24 +0000

Pare a fi o exprimare pleonastică. În orice caz, e o exprimare neelegantă.

Când spui că "preferi" ceva, nu clarifici în niciun fel mesajul prin adăugarea lui "mai bine".

Prefer metroul autobuzului, pentru că primul este mai rapid.
Mai bine prefer metroul autobuzului, pentru că primul este mai rapid.

Aş spune că exprimarea este incorectă, pleonastică (dat fiind că mai bine implică ideea de preferinţă) şi, prin urmare, de evitat.

Raspuns selectat: "Cu asupra de măsură”. De folosit sau nu?

Wed, 15 Aug 2018 02:19:42 +0000

Problema nu e de corectitudine. Expresia e menționată în așa multe dicționare, uneori cu exemple din literatură, încît nu se pune în discuție dacă e corectă sau nu.

Ea îi deranjează pe mulți vorbitori pentru că e rară și ca urmare sensul ei e insuficient de clar. Unele dicționare spun că e regionalism, dar nu precizează regiunea – un defect frecvent al dicționarelor românești.

Ca urmare sfatul meu legat de această expresie – și de oricare alta care nu face parte din limba comună – este ca ea să fie folosită numai atunci cînd știm sigur că interlocutorul o înțelege. Cînd scriem pentru multă lume, de exemplu în presă, e bine s-o înlocuim cu expresii cunoscute de toți. Există destule.

Avem un echivalent în limba română pentru englezescul ”stemware”?

Tue, 14 Aug 2018 16:12:32 +0000

Stemware desemnează în limba engleză, generic, diferitele tipuri de pahare cu picior folosite pentru a servi diverse băuturi alcoolice, precum șampanie, coniac, lichior, whisky, vinuri, cocktailuri alcoolice etc. Am căutat un echivalent românesc și nu am găsit unul care să surprindă întocmai sensul termenului englezesc...

Raspuns selectat: Curcubeu și zmeu vs. traseu. Forme de plural

Wed, 01 Aug 2018 12:12:22 +0000

Ba da, e ciudat. Într-o vreme m-a preocupat problema și am făcut o listă lungă (sute de cuvinte) din cele două categorii. M-a interesat subiectul pentru că eu unul tind să le pronunț pe toate cu -ee și m-am mirat cînd l-am găsit pe curcubeie scris așa.

Iată aici cîteva exemple din ambele categorii:

-ee:
apogeu - apogee
ateneu - atenee
calcaneu - calcanee
muzeu - muzee
nucleu - nuclee
releu - relee

-eie:
arneu - arneie
curcubeu - curcubeie
eleșteu - eleșteie
zmeu - zmeie

Diferența dintre cele două categorii de cuvinte, după cum poate observați, este vechimea lor în lexic (și originea). Cele cu pluralul în -eie sînt relativ vechi, iar cele în -ee sînt neologisme, de regulă franțuzisme.

Dar criteriul după care pluralul e corect într-un fel sau în altul nu este nici vechimea, nici etimologia. Tot ce contează e cum pronunță vorbitorii (în uzul îngrijit). Dacă vorbitorii pronunță unele dintre aceste cuvinte cu -eie și pe celelalte cu -ee, atunci așa e morfologia lor. Nu sînt convins totuși că formele de plural din dicționar au fost constatate în urma unei anchete lingvistice; cred mai degrabă că sînt păstrate de la o ediție la alta din simplă inerție, prin tradiție, așa cum se procedează foarte adesea în lexicografia românească.

Comentat: Precizați felul adjectivelor și arătați cum se realizează acordul cu substantivele determinate.

Fri, 09 Mar 2018 14:47:16 +0000

Sună a temă.

Raspuns: Care este originea expresiei "a trage la aghioase"?

Wed, 07 Mar 2018 18:57:08 +0000

Să-l mai citez pe George Pruteanu, care la rândul său îl citează pe Stelian Dumistrăcel, sau să-mi aştept propriile-mi "Până-n pânzele albe" (dacă or mai fi în stoc)?!

No, ...A trage la aghioase vine de la grecescul "aghios"=sfînt, făcînd aluzie la cîntatul liturgic, pe nas şi monoton.

Din fosta secțiune Q&A

Comentat: De unde vine expresia: ”Cum a găsit orbul Brăila”?

Sat, 03 Mar 2018 14:00:13 +0000

https://www.youtube.com/watch?v=2a2BpTF2z5g

Raspuns: Curiosul caz al verbului "a declina".

Sat, 24 Feb 2018 12:01:57 +0000

Eu imi amintesc ca, in trecut, elevii erau obligati sa recite, sa enumere cu voce tare toate formele pe care le putea lua un cavant in functie de caz, gen, numar, in scopul de a le invata memorandu-le. Acest exercitiu se numea tot declinare ( inv. declinaciune, declinatiune, declinatie).Acest sens a fost preluat odata cu cuvantul din lb. franceza, pe filiera latina, ca de altfel si expresia declinarea identitatii, la care s-a ajuns probabil prin extensie. Persoanele trebuiau sa se prezinte, adica sa enumere cu voce tare toate caracteristicile dupa care puteau fi identificate. Cum limba evolueaza , acum ne putem declina numele, profesia, etc...putem chiar sa ne declinam identitatea vizuala , in scris ,printr-o carte de vizita sau un panou publicitar.

Cat priveste declinarea competentei, expresie preluata la noi probabil tot din franceza, s-ar putea sa cuprinda un alt sens al termenului latinesc declinare (décliner in franceza) si anume acela de a se inclina (in jos),de a fi in declin, pe o panta descendenta, prin extensie , de a-si pierde puterea, gloria, influenta ...competenta, de a sfarsi, de a ajunge la capatul puterii....competentei.

Acestea sunt ,binenteles, incercari de explicatii simpliste. Asteptam sa ne lamureasca un lingvist.

Raspuns selectat: Care e originea expresiei "a da bir cu fugiţii"?

Tue, 28 Nov 2017 15:45:27 +0000

Regretatul George Pruteanu (cel care l-a citit pe Stelian Dumistrăcel înaintea mea :P) spune astfel, într-un articol din Dilema, din 1998: "Un întreg capitol de istorie e condensat în expresia a da bir cu fugiţii, care se referă la ţăranii ce se refugiau în Balta Brateşului, în epoca domniilor fanariote, sub stăpînirea paşei de Isaccea, spre a scăpa de plata birurilor."

Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A, secţiunea "Limba romana" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Editat: Care e semnificația expresiei: ”cuiul lui Pepelea”?

Tue, 28 Nov 2017 15:38:14 +0000

Scientia.ro: Întrebarea este din arhiva Q&A, secţiunea "Limba romana" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Care este originea expresiei "unde şi-a înţărcat dracul copiii"?

Tue, 28 Nov 2017 15:37:39 +0000

Scientia.ro: Întrebarea este din arhiva Q&A, secţiunea "Limba romana" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Raspuns: Care e originea termenului "cezariană"?

Tue, 28 Nov 2017 15:27:51 +0000

Pe net zice ca:
"In anul 600 i.H, unul dintre primii regi ai Romei, Numa Pompilius, a adoptat legea Lex Regia, in care se cerea explicit extragerea copilului din uterul femeilor decedate, inainte de inmormantarea mamei. Aceasta lege a fost valabila si in vremea lui Caezar, luand denumirea de Lex Caesarea. Probabil, din acea perioada dateaza si numele de “cezariana”."

Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A, secţiunea "Limba romana" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Raspuns: Cum ați traduce englezescul "preemptive"?

Mon, 27 Nov 2017 14:56:09 +0000

Salut Antic,

preemptive = anticipativ.

O zi bună!

Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A, secţiunea "Limba romana" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Raspuns selectat: E corect să spunem "mai rapid decât viteza luminii"?

Mon, 27 Nov 2017 07:11:31 +0000

Cîtă rigoare i se poate cere unui text scris de oameni și destinat oamenilor? Răspunsul e cam așa: atîta rigoare cît să nu se riște înțelegerea greșită a textului. Cîtă vreme transmiterea informației se face corect și integral, orice altceva e un fleac, un moft.

Există riscul unei înțelegeri greșite dacă spunem mai repede decît viteza luminii? Nu.

Sigur, ca ființe raționale ne dorim ca tot ce facem să fie cît mai rațional, inclusiv exprimarea prin intermediul limbii. Dar există limite, iar uneori efortul de a deveni mai raționali decît sîntem ne costă mai mult decît avantajele.

E corect să spunem Trabantul a depășit viteza maximă legală? Sau ar trebui să spunem Trabantul a depășit un obiect ipotetic care circula cu viteza maximă legală? Prima variantă amestecă mere cu pere: un vehicul depășește o mărime fizică. A doua variantă e cît se poate de rațională, dar aduce pe scenă un obiect inutil.

Cînd spunem că neutrinii par să se deplaseze mai repede decît viteza luminii nu vorbim foarte rațional, dar transmitem ideea atît de bine cît putem, iar destinatarii o înțeleg. Dacă însă am spune că neutrinii par să meargă mai repede decît lumina, ar rîde alții de noi, pentru că biata lumină nu poate străbate cei 700 de km prin scoarța terestră, cot la cot cu neutrinii.

E valabil și pentru expresia mai cald decît temperatura camerei. Temperatura camerei e un reper (la fel ca viteza luminii), nu este temperatura unei anumite camere. Alternativa așa-zis corectă --- mai cald decît camera --- ar produce o întrebare suplimentară: care cameră? A mea? A ta? În Camerun? În Finlanda? Vara? Iarna? Etc.

Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A, secţiunea "Limba romana" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Raspuns selectat: Exprimarea de tipul "A orbitează în jurul lui B" e pleonastică?

Mon, 27 Nov 2017 07:11:20 +0000

În primul rînd pleonasmul nu este o greșeală propriu-zisă de limbă, ci este doar o lipsă de economie. Dar limbile naturale sînt prin însăși natura lor foarte redundante. Dacă n-ar fi redundante atunci nu le-am putea învăța ușor în copilărie și în plus ar fi foarte susceptibile la erori de transmitere a informațiilor. Așa că un pleonasm în plus sau în minus nu mai contează. De exemplu, dacă luăm propoziția Băieții noștri sînt cuminți, ideea de plural este exprimată de nu mai puțin de patru ori, ideea de masculin e exprimată de trei ori, iar ideea de persoana a III-a de două ori. O propoziție atît de simplă este, iată, un talmeș-balmeș de pleonasme. Ce vreau să spun este că sîntem de-a dreptul împresurați de pleonasme și deci n-ar trebui să fim atît de maniaci în a le elimina total. Nu vom putea. Obsesia de a evita pleonasmele se înrudește cu obsesia de a evita cacofoniile.

La obiect, întrebarea pusă se reduce la una gramaticală: este verbul a orbita tranzitiv sau intranzitiv? Altfel spus, cuvîntul care exprimă generatorul orbitei (Soarele, centrul galactic etc.) ocupă locul de complement direct sau indirect? Nu există o metodă obiectivă de a răspunde la astfel de întrebări. Singurul criteriu este uzul. Iar dacă ambele tipuri de exprimare se găsesc în uz (în uzul îngrijit al limbii), atunci ambele sînt corecte. Deocamdată singurul dicționar (cel puțin dintre cele incluse la DEX online) care ne spune ceva pe tema asta este Marele dicționar de neologisme, 2000, care zice că a orbita e intranzitiv, ca urmare conform lui numai exprimarea 1 din întrebare e corectă. Formularea 2 pare să fie un calc după engleză. Dar e prea devreme să dăm verdicte, pentru că verbul e încă nou și nu știm cum îl vor prelua și folosi vorbitorii.

Dacă raționamentul conform căruia ați dedus că formularea 1 e pleonastică ar fi corect, atunci același raționament ar demonstra și că următoarele exprimări sînt tot pleonastice:

- Merg pe drum. --- Evident că merg pe ceva, altfel nu se poate, deci pentru a evita pleonasmul trebuie spus Merg drumul.

- Protestez împotriva scumpirilor. --- Evident că protestul e împotriva a ceva, deci trebuie spus Protestez scumpirile.

- Mă însor cu Maria. --- Evident că mă însor cu cineva, deci trebuie spus O însor pe Maria.

Dar în realitate nimeni nu spune Merg drumul, Protestez scumpirile sau O însor pe Maria, deci raționamentul e incorect. Formulările Merg pe drum etc. or fi ele pe undeva pleonastice, dar redundanța e inevitabilă.

Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A, secţiunea "Limba romana" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Raspuns selectat: De ce spunem erbivor și erbicid, deși rădăcina lor este substantivul iarbă?

Sun, 26 Nov 2017 21:27:14 +0000

Gîndiți-vă la mecanismul probabil prin care au intrat aceste cuvinte în română. Primii oameni care le-au folosit au fost desigur biologi, respectiv agronomi, deci oameni cu carte. Ei n-au inventat cuvintele, nici nu le-au compus pe model francez (prin calchiere), ci le-au împrumutat ca atare. Nu m-aș mira ca, în primele scrieri în care au apărut, grafia să fi fost cu un h inițial, ca în franceză, și abia apoi să se fi stabilizat la transcrierea fonetică românească a cuvintelor franțuzești. La fel s-a întîmplat cu multe cuvinte împrumutate din franceză: marche-arrière, demoiselle, appétit, entrée, bureau etc., care, în vremea cînd încă mai erau noi, se scriau ca pe franțuzește.

Abia după răspîndirea celor două cuvinte în masa vorbitorilor au apărut variantele cu i inițial, probabil printr-un proces de reconstituire a unei etimologii românești. Dar limba apucase deja să fixeze, prin dicționare și prin lucrările de biologie și agronomie, formele erbivor și erbicid, așa încît formele ierbivor și ierbicid au fost percepute ca neaoșizante, populare, nedemne de o exprimare cultă.

Puteți considera, dacă vreți, că o asemenea atitudine e elitistă sau snoabă și că ar trebui să renunțăm la mofturi. Dar mofturile sînt un factor important și activ în evoluția limbii. Din cauza mofturilor nu prea spunem sit ci site, nu șoricel ci mouse, nu dădacă ci babysitter, ba chiar banalele floricele au devenit mai nou popcorn. Și în ultimă instanță nu poate judeca nimeni dacă asta e bine sau rău. Este așa cum este. Și româna actuală e plină de mofturi față de româna de acum 200 de ani, care la rîndul ei era plină de mofturi față de româna dinaintea ei, și tot așa.

Limba n-o fac lingviștii, prin dicționare și gramatici, așa cum cred mulți, deci dacă vă gîndiți la lingviști cînd vorbiți de întîietate greșiți. Limba o fac în continuare vorbitorii, la fel ca întotdeauna. În cazul de față o fac vorbitorii care vorbesc și scriu despre erbivore și erbicide. Lingviștii constată uzul și, cu rare intervenții (de obicei selecții, dacă au de unde), consemnează acel uz în dicționare și alte lucrări.

Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A, secţiunea "Limba romana" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Raspuns selectat: Care este originea unor cuvinte precum brânză, viezure, barză ori amurg?

Sun, 26 Nov 2017 21:27:05 +0000

Știința etimologiei este foarte complexă și foarte riguroasă (dacă e practicată corect, ceea ce nu e întotdeauna cazul). Realitatea este că stabilirea originii unor astfel de cuvinte e foarte dificilă, pentru că indiciile ne lipsesc aproape cu desăvîrșire. Informațiile cît de cît certe pe care le avem despre limba dacă sau limbile trace sînt extrem de sumare, reducîndu-se la nume de locuri, de persoane, de plante etc. Nu există nici un text de o lungime suficientă pentru a permite descifrarea sau pentru a trage vreo concluzie despre morfologia și sintaxa acestor limbi. Chiar și despre lexic avem atît de puține informații încît nu știm nici măcar cîte limbi trace existau, dacă limba dacă se înrudea îndeaproape cu ele (sau era una din ele) și în ce măsură se înrudeau cu alte limbi din zonă sau din alte părți.

În mod tradițional la școală ni se spune că în română există vreo 100 --- sau cîteva zeci, sau cîteva sute --- de cuvinte de origine dacă, dar lucrurile sînt departe de a fi clare.

Pentru fiecare cuvînt din cele patru (și din întreaga listă pe care o citați) există mai multe teorii privind etimologia, fără ca vreuna din teorii să aibă șanse mari să ajungă certitudine.

La DEX online găsiți și Dicționarul etimologic român, al lui Alexandru Ciorănescu, în care se expun nu doar teoriile autorului, ci și ale altor etimologi. Vă veți putea face astfel o idee privind complexitatea problemei, la fiecare cuvînt în parte.

Pentru istoria veche a cuvintelor, din limbi din care ne-au rămas foarte puține izvoare, așa cum e cazul aici, de obicei nu există dovezi ferme, ci doar presupuneri. Dar ele nu sînt tocmai „simple presupuneri”, pentru că se bazează pe reguli stricte ale etimologiei: pe de o parte reguli care privesc procesele fonetice prin care trec cuvintele de-a lungul secolelor, iar pe de alta reguli care privesc transformările de sens. Foarte adesea necunoscătorii au impresia greșită că etimologia se stabilește pe bază de simplă asemănare între forma cuvintelor.

Există posibilitatea că nu vom afla niciodată de unde vin aceste cuvinte și că va trebui să ne mulțumim cu ipoteze. La urma urmei tot e ceva și atît, pentru că de-a lungul mileniilor au existat o sumedenie de limbi despre care azi nu știm absolut nimic.

Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A, secţiunea "Limba romana" (vechiul QA, acum inaccesibil).

Raspuns: Cuvant folosit in Romania care provine din limba germana.

Wed, 13 Sep 2017 14:10:10 +0000

Sînt multe cuvinte românești provenite din germană, între care o bună parte sînt termeni tehnici sau denumiri de mîncăruri. Uite cîteva exemple: cartof, bere, șurub, turn, ramă, muștiuc, bormașină, cremșnit, șvaițer, șlep, șpriț, abțibild, șnițel, șuncă, punct, maistru, rundă, șină, știft, liță, șindrilă, ștanță, șaibă, ștangă, țiglă, șmirghel.

Comentat: Cum este corect gramatical?

Thu, 29 Jun 2017 20:13:28 +0000

Nu sunt specialist,dar personal eu cred ca ambele variante sunt gresite din cauza aparitiei a doua prenume.Mai exact pronumele "care" cu rol relativ si tine de context si pronumele personal "noi".Corect ar fi ca unul din cele 2 pronume sa fie eliminat ,de exemplu "Calul pe care l-am vazut" cu observatia ,ca din context se va intelege daca e vorba de eu sau noi si in al doilea caz "Calul ce noi l-am vazut" unde in locul lui "pe care" ar trebui introdusa conjuctia "ce" intre cele doua subiecte.

Comentat: ”Pe secție” sau ”în secție”? Cum e corect?

Thu, 23 Mar 2017 17:47:20 +0000

E clar ca nimeni dintre cei care folosesc varianta ”pe sectie” nu o folosesc gandind ca in prima varianta propusa de dvs. Care aduce cu sine, din punctul meu de vedere, ideea de ”deasupra a ceva”, ”sub cerul liber pe o anume suprafata”. Nu e cazul in respectiva exprimare...

Comentat: Cel mai lung palindrom în limba română?

Thu, 09 Mar 2017 10:33:07 +0000

Căutând rapid pe net,se poate da de mai multe palindroame în românește:

Elisa va lăsa Toyota sa la Vasile, sau

Ăla e Sergiu nu-i greșeală, sau unul mai scurt dar simpatic,

Acru tip e Pițurcă...

și multe altele.

Raspuns editat: Care sînt argumentele pentru grafia cu î și sînt și, pe de altă parte, care sînt argumentele pentru grafia cu â și sunt?

Sat, 17 Sep 2016 16:42:55 +0000

O întrebare completă ar fi fost cam așa: care sînt argumentele pentru grafia cu î și sînt și pe de altă parte care sînt argumentele pentru grafia cu â și sunt? Iar răspunsul este că toate argumentele științifice --- lingvistica și implicit partea care normează ortografia sînt științe --- sînt în favoarea grafiei cu î și sînt.

Ortografia este o convenție, un standard. De stabilirea standardelor se ocupă (într-o societate normală) specialiștii domeniului respectiv: fizicienii stabilesc unitățile de măsură ale mărimilor fizice, medicii stabilesc procedurile chirurgicale, matematicienii stabilesc simbolurile matematice etc., deci ortografia trebuie și ea stabilită de către lingviști. Dar reforma ortografică din 1993 s-a făcut de către plenul Academiei (ingineri, medici, agronomi, chimiști etc.), nu de către specialiști. Lingviștii au fost consultați și s-au exprimat categoric și în cor împotriva reformei. Părerea lor a fost ascultată de către membrii Academiei și ignorată explicit, cu justificarea că lingviștii gîndesc prea rațional (!). Frumos, nu? Atunci cînd reforma a fost supusă la vot --- atenție, o decizie științifică luată prin vot, nu prin argumentare! --- toți academicienii au votat pentru, în afară de... singurii doi lingviști din Academie de la momentul respectiv: Emanuel Vasiliu a votat împotrivă, Ion Coteanu s-a abținut. Sugestiv, nu? E ca și cînd ai fi bolnav, iar diagnosticul ar fi pus prin vot de către o comise pestriță, în care medicul e minoritar și astfel decizia e luată de majoritate: un preot, un gropar și vreo două bocitoare...

De ce oare s-a întîmplat așa? Ce anume a provocat o asemenea ruptură între cum trebuia procedat și cum s-a procedat de fapt? Explicația e simplă: în anii de după Revoluție lumea nu mai avea încredere în Academie. Chiar cu expulzarea Ceaușeștilor dintre membrii ei, Academia era în continuare acuzată că găzduiește foști comuniști care sprijiniseră regimul. Așadar Academia avea nevoie de o dovadă că „e cu noi” (așa cum armata dovedise că e cu noi și fusese acceptată de populație). Altfel tovarășii academicieni, deveniți automat domni academicieni, riscau o operație de reevaluare a meritelor, de data asta pe bune. Or așa ceva era inacceptabil, nu?

Soluția a găsit-o președintele de atunci al Academiei, Mihai Drăgănescu, un specialist în electronică (și paralel cu ortografia, că am văzut niște scrieri de-ale lui), care a propus să se revină la ortografia dinainte de regimul comunist, ca o „reparație”, cum zicea el. Ce este interesant, și pe deasupra foarte ironic, este metoda pe care a pus-o la cale pentru a-i convinge pe membrii Academiei să aprobe reforma: a făcut propagandă mincinoasă (a spus de exemplu că sovieticii sînt cei care ne-au băgat pe gît scrierea cu î, cînd de fapt noi o practicam dinainte de 1900), a creat un curent de opinie și a stabilit ca decizia să se ia prin vot deschis, pentru ca oamenii să nu voteze cu conștiința, ci cu frica. Vă sună cunoscut? Deci pentru a demonstra că Academia nu mai este o instituție comunistă a aplicat exact aceleași tactici tipice ale comuniștilor. Ce nu face omul strîns cu ușa pentru a-și salva scaunul?

Deci ăsta a fost contextul și așa s-au luat deciziile. Nu prin argumentare, ci prin presiune. Nu de către cei care se pricep, ci de către cei care aveau un interes personal.

Și ajungem în sfîrșit și la argumente:

1. Argumente pentru grafia cu î și sînt:

- Ortografia limbii române este, de peste un secol, preponderent fonemică, ceea ce înseamnă că fiecare literă notează un fonem (un sunet, pentru simplitate) și fiecare fonem e scris cu o literă. Excepțiile se numără pe degete.

- Literele î și â reprezintă exact același sunet, astfel una din ele este inutilă. Ca o curiozitate, în secolul al XIX-lea pentru acest sunet au fost folosite 4 sau 5 litere --- â, ê, î, û, uneori și ô ---, în funcție de etimologie: atât, cerênd, cuvînt, adûnc, gônd. Și-au dat seama că e prea de tot și au renunțat la o parte, dar curentul etimologist încă era prea puternic și â a rezistat.

- Cuvîntul sînt nu vine din indicativul latinesc sunt, așa cum umblă vorba printre nepricepuți, ci probabil din conjunctivul sint. Oricum, formele moștenite efectiv în limba română și înregistrate în scris au fost: sănt, sămt, sint, sem, săm, săntem, sîntem, sintem, seţi, set, siţi, sănteţi, sînteţi, sinteţi, sănt, sămt, sint. Observați? Nu există nici un sunt, suntem, sunteți. Aceste forme au fost inventate în secolul al XIX-lea de către latiniști. Inițial au fost folosite numai în scris, iar de pronunțat se pronunțau cu î (Eminescu scria și el sunt, după regula vremii, dar cu certitudine pronunța sînt, ceea ce se deduce simplu din rime). Pronunțarea sunt a apărut recent, undeva în jurul anului 1900, din neștiință sau din snobism, sub influența scrisului, așa cum azi unii pronunță eu în loc de ieu. Ca urmare forma justificată etimologic este sînt, nu sunt, atît în scris cît și în pronunție.

- În plus, marea majoritate a vorbitorilor pronunță sînt, deci nu se justifica schimbarea normei.

2. Argumente pentru grafia cu â și sunt:

- Nu există. Pe bune, chiar nu există. Există cîteva minciuni vehiculate de neștiutori, dar din punct de vedere lingvistic grafia asta nu are absolut nici un fundament. Argumentul „trebuie să le arătăm străinilor că avem origini latine” e prostesc, argumentul tradiției e prostesc, argumentul estetic „arată mai frumos așa” e prostesc.

Singurul argument care poate fi adus de tabăra â și sunt, acum, după reformă, este faptul că dacă ne-am întoarce imediat la grafia cu î și sînt am părea niște neserioși. Asta da, e adevărat. Reforma pur și simplu nu trebuia făcută.

Acum legat de unele afirmații din întrebare, care trebuie corectate:

- Norma Academiei nu este „obligatorie”. La orice standard există situații în care nu se impune respectarea lui. În România sînt în vigoare unitățile metrice, dar la țevi se dau diametrele în țoli etc. Norma ortografică este o recomandare, este ceea ce ne sfătuiește Academia să facem. Eu personal îmi pot permite să nu-i urmez sfaturile, mulțumesc frumos. La o adică Academia ar face bine să-și pună ordine în felul cum ia decizii, și pe urmă să-mi dea mie sfaturi.

- Instituția abilitată în standardizarea ortografiei este Academia Română. Dar Academia nu este formată doar din lingviști și nici nu are atîția lingviști cît să se ocupe de toate chestiile lingvistice. Ca urmare toate problemele de natură lingvistică trebuie delegate institutelor de specialitate din subordine, că are destule. În nici un caz nu trebuie să lase standardizarea ortografiei pe mîna geografilor și a veterinarilor.

- Nu există o limbă română ideală, dar un standard trebuie făcut cît se poate mai bine. Ce s-a făcut în 1993 a fost un excelent exemplu de cum nu trebuie procedat.

- Cine vrea să scrie cum îi cere Academia, foarte bine, așa să scrie.

- Nu există dezbateri între lingviști pe tema asta. Lingviștii știu foarte bine cum trebuia procedat, și anume că reforma nu trebuia făcută. Dezbaterea este eventual între lingviști și neștiutori.

- Da, lupta e pierdută din start. Probabil vor trece multe decenii pînă le va veni românilor mintea la cap în chestiunea grafiei. Eu voi fi probabil oale și ulcele atunci. Dar deocamdată eu vreau să mă respect pe mine însumi, de-asta scriu așa.

Scuze că m-am întins. Dar chiar și așa am scris doar o parte din esență. Mai rămîn multe de spus.

Comentat: Nemţi-origine

Sun, 07 Aug 2016 19:43:00 +0000

Esti incredibil de pestrit pe dinauntru, iarta-ma ca-ti spun asta. Stiu ca au trecut 2 ani juma' de cand ai dat acest raspuns, dar nu m-am putut abtine. Ma uit la toate comentariile si ma dau cu capul de birou cand vad a cata rautate duhneste marea majoritate a raspunsurilor....

Raspuns: Care-i diferenta dintre idem si ibidem atunci cand mentionam sursa unei idei in subsolul unui text?

Thu, 14 Jan 2016 08:25:21 +0000

- Op. cit. – se foloseşte pentru a cita o singură lucrare a unui autor; prima oară trimiterea se face în întregime, iar a doua oară se foloseşte Op. cit. [pagina/paginile]; autorul şi lucrarea au mai fost menţionate anterior, dar până la referinţa bibliografică de faţă au fost intercalate alte lucrări ale unuia sau mai multor autori, dar nici o altă lucrare a aceluiaşi autor

Loc. cit. – se foloseşte pentru a substitui datele de apariţie, atunci când lucrarea a mai fost citată, dar între cele 2 referinţe bibliografice sunt intercalate atât lucrări ale altor autori, cât şi 1 sau mai multe lucrări ale aceluiaşi autor

- Idem – se foloseşte în cazul în care autorul este acelaşi ca în nota precedentă, dar este citat cu altă lucrare; Idem substituie numele autorului: Idem, [numele lucrării], [pagina/paginile]

- Ibidem – se foloseşte atunci când există trimiteri succesive la acelaşi autor şi aceeaşi lucrare: Ibidem, [pagina/paginile]

Apud – se foloseşte atunci când se citează un autor, deşi nu a fost studiat în mod direct şi s-a preluat o idee sau un citat din articolul respectiv, citind-o sau citindu-l în lucrarea altui autor. În această situaţie, lucrarea din poziţia 1 va fi cea a autorului la care s-a avut acces prin studierea lucrării care este menţionată după Apud = citat după sau prin intermediul... (ordinea cronologică)